Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: profesori fără pregătire, elevi fără sprijin

Incluziv: profesori fără pregătire, elevi fără sprijin

Dezbatere despre incluziune la Centrul Zbor.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 25 noiembrie 2025, 13:27

Rezultatele unui proiect Erasmus dedicat integrării copiilor cu dizabilități au fost prezentate la începutul acestei săptămâni la centrul de tineret Zbor din Cluj-Napoca. La proiect au participat atât școli speciale, cât și unități de învățământ de masă din oraș, iar evenimentul a inclus și o dezbatere despre prezența elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) în clasele obișnuite.

Discuția nu și-a propus să ofere soluții rapide, ci mai degrabă să invite la reflecție în contextul în care de câţiva ani nu este clar ce direcție va impune cea mai recentă lege a educaţiei pentru școlile speciale, cum va fi rezolvat deficitul acut de profesori de sprijin și cine le va transmite cadrelor didactice reticente că adaptarea curriculară nu este un favor, ci o obligație legală.

O temă reaprinsă de presă

Tema incluziunii revine din când în când în centrul dezbaterii publice; recent subiectul a fost reaprins după apariția unui articol în presa centrală, care afirma că mii de profesori din SUA și Canada ar considera incluziunea „cel mai rău lucru care s-ar fi putut întâmpla în educație”. Textul a fost taxat drept manipulator de mai multe ONG-uri din România, care au atras atenția că în balanță sunt puse frustrările unor cadre didactice care refuză adaptarea și lipsa de acțiune a autorităților, nu principiile reale ale incluziunii.

Mărturii personale și temeri de viitor

La evenimentul de la începutul acestei săptămâni, printre vorbitori s-a aflat și profesoara Georgeta Răduţiu, cadru didactic al Colegiului Economic „Iulian Pop” și persoană cu dizabilități:

Eu sunt persoană cu dizabilități din 1997. Abia în 2006 mi-am făcut certificat. Cândva mi s-a spus că nu voi putea lucra în învățământ, lucru pe care l-am contrazis în ultimii 30 de ani. Pe de altă parte eu mi-am descoperit dizabilitatea când eram deja în câmpul muncii. În familia mea s-a născut un copil cu sindrom Down şi m-am gândit de mai multe ori cum va fi primit la liceu sau la facultate, cum îşi va găsi un loc de muncă, spune aceasta.

Marinela Marc: „Învățăm să devenim școli incluzive, dar sistemul nu e pregătit”

Prezentă la eveniment, Marinela Marc, inspector şcolar general al jud. Cluj, a admis una dintre marile vulnerabilități ale sistemului, arătând însă cu degetul către autorităţile centrale:

Sunt situații în care colegii noștri nu au beneficiat în formarea inițială de pregătirea necesară pentru a-și adapta demersul. Este o nevoie reală în sistem, pe care universitățile și Ministerul Educației sunt obligate să o adreseze.

Marinela Marc, șefa ISJ Cluj

Ea a atras atenția că integrarea nu înseamnă doar prezență fizică în clasă:

Cadrul didactic trebuie să lucreze personalizat, să accepte ritmuri diferite, iar ceilalți elevi trebuie pregătiți să primească în mod firesc copilul cu dizabilități.

Director de liceu: „Empatizăm, dar nu știm ce să facem”

O parte dintre dificultățile practice au fost descrise direct de o directoare de liceu din Cluj, care a mărturisit că, la apariția primului elev cu CES în școală, a convocat două ședințe ale profesorilor „pentru că nu știam cum să prezentăm situația în fața clasei și cum să lucrăm între noi”.

Avem colegi bine intenționați, dar fără pregătire de specialitate. Am participat la cursuri, dar nu toți profesorii au avut acces la formare în domeniu. Părinții trebuie să colaboreze şi să înţeleagă cadrele didactice, consideră Ioana Stanca Vescan, director al Colegiului Economic “Iulian Pop”.

Deși a vorbit pe larg despre nevoia de formare și colaborare, Marinela Marc a admis indirect că incluziunea depinde uneori de voința profesorilor:

Nu peste tot lucrurile se întâmplă cum prevede metodologia. Sunt situații în care cadrele didactice nu acceptă necesitatea unui stil individualizat și aplică aceiași itemi ca pentru restul elevilor. Așa e simplu să dai o notă mică, dar nu ai rezolvat nimic.

În același timp, Marinela Marc nu a atins responsabilităţile inspectoratului, cum ar fi o mai bună integrare în învăţământul de masă a profesorilor care au o dizabilitate ce le-ar permite totuşi autonomia la clasă. De altfel, astfel de cazuri sunt atât de rare încât devin știri naționale, cum s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, când un profesor nevăzător a obținut un post într-o școală din județul Dâmbovița.

La începutul lunii noiembrie, ministrul Educației Daniel David a promis fonduri pentru formarea cadrelor și angajarea de profesori de sprijin în învățământul de masă. Rămâne însă de văzut când și cum vor ajunge acestea în școli.

Întrebările rămân deschise

Astfel de dezbateri, precum cea organizată la centrul Zbor, sunt utile pentru că pun la aceeași masă profesori, inspectori, părinți și ONG-uri. Problema e că la ele ajung, de regulă, doar cei care știu deja că e nevoie de schimbare. Celor care refuză adaptarea, cine le va spune că nu au de ales?

Răspunsurile vor fi poate mai clare săptămâna viitoare, pe 3 decembrie, când Centrul pentru Studenți cu Dizabilități al UBB organizează o nouă întâlnire, de data aceasta menită să ofere și soluții profesioniștilor din domeniu, cu ocazia Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.