Poemele de luni: Aurel Rău

Debutul editorial a avut loc în anul 1953 cu volumul Mesteacănul.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 24 noiembrie 2025, 12:33

“Eu nu cred că trebuie să tacă poetul
Dar nici să cânte nu cred că trebuie.
El are-n mâini miliarde
de monete
din colecția-i de cuvinte

care odată la fiece generație se aprind.
El deține metode de tortură
mai nemiloase,
spre a-și întinde vertebrele
până-n punctul de unde vede”,

ne oferă cu generozitate o perspectivă aurorală asupra liricii, poetul, eseistul, traducătorul Aurel Rău născut la 9 noiembrie 1930 la Josenii Bârgăului, județul Bistriţa Năsăud.

A urmat cursurile Facultății de Filosofie, în primii doi ani la fără frecvenţă, apoi devine cursant al Şcolii de literatură Mihai Eminescu din Bucureşti. După revenirea la Cluj, își continuă studiile la Facultatea de Filologie pe care o absolvă în anul 1953.

Aurel Rău

Din anul 1949, încă din primul an de studenţie, a fost redactor la revista Almanahul literar, iar din anul 1953, şeful secţiei de poezie al acesteia. Anul următor revista şi-a schimbat numele în Steaua, Aurel Rău ocupând funcţia de redactor şef adjunct. Din anul 1959, a fost desemnat de Uniunea Scriitorilor redactor şef al revistei, funcţie pe care a deţinut-o până în anul 2002.

A debutat cu versuri în suplimentul literar al publicației Lupta Ardealului, în anul 1949.

Debutul editorial a avut loc în anul 1953 cu volumul Mesteacănul.

A publicat volume de poezii, eseuri, schiţe şi nuvele, însemnări de călătorie: Mesteacănul, Focurile sacre, La marginea deşertului Gobi, Jocul de-a stelele, Turn cu ceas, False proze, Zeii asediaţi, Omul de zăpadă, Flori din cuvinte, Oameni de aer, Gutui japonez, Lucruri şi stele, Încifrările – antologie de autor, apărută în anul 2025, în anul aniversării a 95 de ani și multe altele.

A tradus din Machado, Seferis, Kavafis, Block, etc.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.

Câștigă mai multe premii literare: premiul George Coşbuc al Academiei în anul 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traduceri în 1975, Premiul Opera Omnia (primit de mai multe ori) și este decorat cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.

Este cetățean de onoare al orașului Bistrița din anul 2005.

“Aurel Rău este prin excelență un poet al interioarelor, al “cuibului” recuperat mereu prin alinierea câtorva obiecte, familiare, fiindcă privite de aproape, recunoscute…Maniera de a rezista a lui Aurel Rău este, mi se pare, aceea de a construi alături de ororile vremilor zidiri omenești purtătoare de suflet, în speranța că acestea din urmă le vor pune în umbră pe cele dintâi, ființa ieșind de sub vremi”, îi decelează întinsa operă, cu atenția-i caracteristică, criticul Irina Petraș.

“Eu am venit spre literatură dinspre cărți, nu dinspre un cenaclu literar. Dinspre lecturile mele literare și dintr-un imbold, probabil, care este decisiv în toate cazurile, oamenilor care ajung să facă literatură. Te pomenești cu o înclinație în această privință, ceea ce unii oameni din jurul tău pot numi semn de talent.”

Și cum să nu fim de acord cu poetul Aurel Rău când ne mărturisește că (și) lecturile sunt cheia înțelegerii poeziei din noi înșine? Mai ales când avem de-a face cu o enciclopedie vie!

Dans cu măști

De fapt, iubeam, uram.
Mă poți întinde pe roată, eu te privesc
drept în față, fiu al femeii.
Sunt portocale în geamuri și sori în geamuri
sînt stele-n geamuri și luni în ramuri
și ce-i dacă, vezi doar, îmbătrânim,
ne julim, ne ciupim,
ne tutuim. Am o fată de măritat.
Am o aftă de vindecat.
Printr-o tumbă. Decât să te vinzi pe-un os,
mai bine-n draci pân-la os.
Mai bine criță și-n panglici și-n obrăzar,
mai bine-n doi prin mărar.
Sunt portocale în geamuri și luni în geamuri
sunt stele-n geamuri și sori în ramuri.
De fapt, iubeam, uram.
Mă poți întinde pe roată, eu te privesc
drept în față, fiu al femeii.

Jocul de-a stelele

Tot ce-am săvârșit noi și tot ce-am crezut,
Să însemne tâlcul faptelor noastre: Jocul de-a stelele!
E jocul de-a stelele să urci pe-o corabie nouă
În loc să crești clădiri sau să înlături paloarea frunților,
E jocul de-a stelele ca în loc să fugărești cai,
Ori să arunci cu pietre din zori până-n seară pe marginea unui râu,
Să modulezi cuvintele țării ca olarii lutul.

I-auzi pe unii: „Tânărul acesta va izbuti,
Căci toate le ia cu chibzuință, fără osteneală”.
Sau dimpotrivă: „Sângele-i totul, sângele aprins”.
„După cum spune steaua sa”.„Cel năvalnic învinge”.
„Temerarul”. „Spiritul practic”.„Cel care premergând
A adormit cu fruntea încinsă pe pietrele drumurilor”.

Și jocul e-n toi. Văluresc neamuri după neamuri,
Lasă corăbii țărmurile. Revarsă stepele
Mulțimi în orașe. Sunt puse stăvili sfielii
Și antene-n soare. Căci fiecare în felul său
Își aprinde steaua înainte de căderea nopții.

Iar de-asupra-n slavă ard miliardele de astre.
Albe și galbene, foarte albastre, roșii …
Unele au nume de profeți, altele de martiri,
Timpul cu umbra lui grea nu le mai atinge.

Sunt multe astrele-n slavă. Și mult văzduh
Pentru astre ce vin. Lucrează în sufletele noastre toate
Ca luna în fluxuri. Sunt astre, de om aprinse
Și astre mai vechi, de când lumea. Spre care pornești?
Iată întrebarea!

Și candid pe sus privesc
Stelele veșnice.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.