Ascultă Radio România Cluj Live

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Cartea cu cele trei traduceri din teatrul Jon Fosse nu are un titlu propriu, ci conține toate cele trei titluri ale pieselor sale, „Omul cu chitară”, „Rambuku” și „Eu sunt vântul”. Acestea nu sunt din aceeași perioadă, sunt niște piese din epoci foarte diferite ca dramaturgie a lui Fosse, prima fiind „Omul cu chitară”, mai veche, iar cea mai recentă fiind „Eu sunt vântul”. Toate cele trei piese au fost puse în scenă la marile teatre românești, iar ”Rambuku” a luat în 2018, în regia lui Mihai Măniuțiu, premiul UNITER.

De ce acest interes pentru teatrul scandinav?

Ce mai citim: Recomandarea traducătorului

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 9 noiembrie 2025, 00:00

De ce acest interes pentru teatrul scandinav?

La mine, sincer, ca și traducător, totul a pornit din motivul că am studiat limbile nordice în prima mea facultate și am rămas cu fascinația aceasta despre limbajul norvegean, cel puțin, care avea două fațete, limba nouă și limba veche. Limba nouă a apărut relativ recent cu cealaltă variantă, Nynorsk, limba în care scrie și Jon Fosse. Pentru mine erau două variante foarte diferite ale aceleiași limbi, iar pentru el, după cum mi-a relatat în interviul pe care l-am făcut cu el, erau două culori diferite, pentru că el tot timpul traduce conceptele în culori, stări sau imagini.

 

 

Pentru el, limba aceasta nouă ar fi fost o nunață de brun, cafeniu, iar cealaltă avea altă culoare, bineînțeles. Limba nouă este creată pe baza mai multor dialecte din Norvegia, a tuturor dialectelor din Norvegia, se spune, și este o limbă foarte specifică, tocmai pentru că este un panaceu al vocabularului norvegean. Totuși, limbajul lui Fosse, chiar dacă folosește această limbă, este un limbaj relativ simplu, doar că Fosse inserează în acest limbaj – simplu și minimalist – multă filozofie, multă filozofie personală și multă muzică, mai ales muzică.

El a fost muzician de tânăr și asta se vede în toate scrierile lui, chiar și în proză, pentru că are o atenție foarte mare pentru ritm. Tot după cum mi-a mărturisit atunci când ne-am întâlnit, Fosse nu crede în traducerea exactă a teatrului, ci crede în ascultarea limbii în care acest teatru a fost creat. În momentul acela, în 2010, mi se pare, când ne-am întâlnit, el lucra la niște traduceri din teatrul antic grecesc și spunea că nu are nevoie să cunoască limba greacă, trebuie doar să o asculte bine, ca să rescrie acele piese.

Iar despre teatrul francez, tot așa lucra în acea perioadă la niște rescrieri după Marivaux, la fel spunea. Deci pentru el simțul auzului este foarte, foarte important. Prezentele traduceri redau această grijă a lui Fosse pentru domeniul sonor și mai ales am avut grijă să transcriu registrul liniștii, al tăcerilor, care e foarte important pentru acest autor extrem de ritmat.

Se manifestă în foarte multe variante, cum ar fi tăceri scurte, tăceri lungi, nu prea lungi, pauze scurte, mini pauze, pauze lungi, liniști. Chiar am scris la un moment dat un articol despre acest domeniu al lui Fosse și l-am numit Poetica spațiului tăcut la Jon Fosse, pentru că este o întreagă poetică la mijloc și e foarte important, chiar dacă regizorilor, din câte am înțeles, le dă bătăi de cap acest registru silențios, însă pentru el este foarte important. Pentru publicul românesc aș recomanda această lectură, pentru că dincolo de frumusețea ideilor și progresia situațiilor dramatice care se face prin reformulare în principiu la acest autor, există multă poezie.

 

 

Poezia aceasta nu o regăsim nici măcar în cărțile de poezie pură pe care le-a scris Fosse, pentru că el este și poet, și dramaturg, și prozator, a scris și cărți pentru copii, este un autor complex. Iar această poezie pe care el o manifestă în teatru este unică, mult mai interesantă decât ce a putut exprima în limbaj pur poetic, pentru că de obicei limbajul acesta progresează și se manifestă pe cel puțin două planuri. Două planuri, există o schemă de dialog prin care cuvântul este dus mai îndeparte sau reținut pe loc în registrul acela al liniștii, și chiar dacă nu e vorba de un teatru realist absolut deloc, are de-a face cu teatrul lui Metterling pentru nostalgici și cu un teatru nenumit încă pentru cei care doresc să descopere altceva pe scenă.

Scriitorul norvegian Jon Fosse a primit premiul Nobel pentru literatură în anul 2023.

 

 

 

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebookX și instagram.