Pergamentul uitat care a schimbat istoria
Cererea lui Henric al VIII-lea și misterul Arhivelor Vaticanului.
Articol editat de cristina.rusu, 30 octombrie 2025, 00:00
În biroul Prefectului Arhivelor Apostolice ale Vaticanului, printre picturile școlii Caravaggio, tomuri și manuscrise, aproape de ușa de la intrare se află un dulap mare rezemat de perete care conține o piesă unică, o comoară: un pergament care datează din anul 1530 scris în latină, cu titlul „Sanctissimo in Chris”.
Documentul este cererea adresată Papei Clement al VII-lea de către duci, marchizi, viconti, baroni, episcopi, arhiepiscopi, stareți și teologi englezi pentru a declara anularea căsătoriei dintre Henric al VIII-lea și Ecaterina de Aragon. Cererea a fost refuzată, fapt care a dus la declanșarea schismei anglicane din Anglia.
Se pare că regele Charles și Camilla ar fi la curent cu existenţa acestui document, care le-ar fi fost arătat în timpul unei vizite private la Vatican, acum câțiva ani, când Charles era doar un candidat la tronul britanic. Din păcate nu există imagini ale acelui moment.
Acum, că familia regală engleză s-a întors la Roma, acel pergament ascuns devine simbolul unei reconcilieri istorice.
Este cu adevărat „scheletul din dulap” al unui trecut de războaie religioase pe care întâlnirea dintre Leon al XIV-lea și rege îl consemnează istoriei și arhivelor.
Pentru prima dată de la Reforma Anglicană, un suveran britanic se roagă în public alături de un Papă în Capela Sixtină.
Iar Charles, care este și conducătorul Bisericii Anglicane, a primit titlul de „Confrate Regal”, frate regal, în Bazilica Sfântul Paul din afara Zidurilor.
Într-un fel, aceste gesturi vor consemna definitiv istoriei acel pergament îngălbenit, care până astăzi, a continuat să aibă o relevanță sinistră.
Întrebarea pe care inevitabil ne-o punem este de ce a fost păstrat în acel loc secret și anonim, inima memoriei papale. Și cum a reușit să supraviețuiască aproape intact până în al treilea mileniu.
Se pare că în Anglia există una sau două copii, însă originalul este cel din Arhivele Apostolice, fostele Arhive Secrete. S-ar putea ca motivul să fie faptul că acest document din 1530 reprezintă un fel de mărturie a capacității Bisericii Catolice de a supraviețui invaziilor și atacurilor asupra integrității sale.
Când trupele lui Napoleon au jefuit Roma papală, la începutul secolului al XIX-lea, au început prin a căuta textul excomunicării pe care pontiful de atunci o emisese împotriva lui Bonaparte,jefuind între timp şi multe comori pe care le-au dus la Paris ca pradă de război.
Însă petiția pentru Henric al VIII-lea a fost salvată. Fiind suficient de mare, a fost pliată și ascunsă într-un sertar secret improvizat în spatele unui tron enorm de lemn, care se află și astăzi în fața biroului Prefectului Arhivelor Apostolice. Acesta este motivul pentru care soldații lui Napoleon nu au găsit-o, în timp ce astăzi, unii privilegiați o pot încă admira.
De pergamentul, de aproximativ un metru pe jumătate de metru scris în latină cu „un ton implorator, dar intimidant”, atârnă optzeci și cinci de sigilii de ceară roșie şi tot atâtea șnururi.
Când fostul prefect al Arhivelor, Monseniorul Sergio Pagano, înlocuit în iulie 2024 de părintele Rocco Ronzani, era întrebat ce reprezintă acestea, răspunsul său era detaliat și puțin tulburător, mai ales finalul.
„Acestea sunt semnăturile petiționarilor, însoțite de sigiliile lor”, explica prefectul Vaticanului, luminând cu o mică lanternă electrică acele linii de cerneală, aproape intacte și perfect lizibile. Însă unele sigilii erau goale.
Poate pentru că de-a lungul a cinci sute de ani se deterioraseră, sau se pierduseră? Nu chiar. „Lipsesc sigiliile celor care au refuzat să îndeplinească cererea lui Henric al VIII-lea”. Și cum a reacționat regele la refuzul nobililor? „I-a trimis la spânzurătoare sau i-a întemniţat”.
RADOR RADIO ROMÂNIA
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
