Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: recomandarea editorului

Ce mai citim: recomandarea editorului

Júnior, de Andrei Crăciun

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 26 octombrie 2025, 00:00

Bine v-am regăsit!

Sunt Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor al editurii Nemira, și revin către voi cu o nouă recomandare de lectură. De data aceasta, una semnată de un scriitor și ziarist foarte îndrăgit, pe care sunt convinsă că-l urmăriți, într-o formă sau alta. Ați ghicit, este vorba despre Andrei Crăciun. Care tocmai a publicat, în colecția n’autor ficțiune, o carte dintr-o frază, care continuă seria începută cu Aleea Zorilor și Turbo, o autoficțiune, așadar, care deschide larg ușa melancoliei, un text care ne povestește despre ultima respirație a unei lumi.

Júnior se numește această carte nouă, care îl are în centru pe protagonistul cu același nume, un tânăr care pleacă din orașul natal provincial spre capitală, pentru a-și împlini visul de a lucra într-o redacție mare, relevantă la nivel național. Ceea ce se și întâmplă. Iar Júnior – poreclit astfel de unul dintre colegii seniori, firește – se formează acolo, în redacția de modă veche, și, în drumul său, e sedus de tot soiul de istorii și personaje, lucruri pe care ni le împărtășește în stilul deja consacrat al lui Andrei Crăciun.

De pildă, așa: „… eu aveam redacția, eu nu aveam timp să sufăr, eu nu aveam timp să mor, eu nu aveam timp să mor din dragoste rănită, căci ziarul apare în fiecare zi, în fiecare zi, Júnior!, ziarul era cel mai important, ziarul era mai important decât noi, decât viețile noastre, decât dramele noastre, decât căsătoriile și despărțirile noastre…”. Sau așa: „… atât de naivi eram, noi chiar credeam că lumea se va schimba dacă îi vom prezenta faptele, fapte, fapte, fapte, dacă îi vom spune poveștile frumoase și pe cele oribile, dar lumea s-a încăpățânat să rămână la fel sau să meargă în cu totul alte direcții…”. Ori așa: „… închideam des ochii, să nu mai văd tot viitorul acesta, viitorul fără ziare, fără redacții, fără fapte, fără gramatică, fără iluzia adevărului și fără iluzia dreptății, fără oameni…”.

Dar nimic nu e veșnic, așa că visul se destramă pe măsură ce presa și însăși viața se schimbă. Alungat dintr-un paradis iluzoriu într-altul, captiv al trecutului, Júnior ne poartă, prin urmare, prin viață și prin redacții de știri, prin iubiri și prin pierderi, prin trecuturi și prin viitoruri. Și cred că ne-ar face bine tuturor să-l ascultăm, să ne pansăm cu poveștile sale.

Despre scriitor

Andrei Crăciun (n. 1983) este ziarist și scriitor, poet, prozator, dramaturg și scenarist. S-a numărat printre co-fondatorii site-ului recorder.ro. A publicat mai multe volume de poezie, proză, publicistică, eseuri, printre care: Baricadele (Humanitas, 2014), Poezii pentru acea necunoscută (Herg Benet, 2015), Aleea Zorilor (Polirom, 2017), La Paris, nimic din toate acestea nu contează (Herg Benet, 2018), Nu mai suntem nemuritori (Herg Benet, 2019), Viața de apoi a poetului (Nemira, 2021), Bilili (Paralela 45, 2022), Zeii erau fericiți, muzele depravate (Zugzwang, 2023), Turbo (Nemira, 2024), Totul e deocamdată (Litera, 2025). Este și doctor în științe politice, titlu obținut la Universitatea din București, cu o teză despre biografia politică a lui Panait Istrati.