Prima pagină » Știri » Social » O oră înainte, o oră înapoi…şi câţiva ani de discuţii la Bruxelles

O oră înainte, o oră înapoi…şi câţiva ani de discuţii la Bruxelles

Propunerea vine după ani de discuții, studii și nemulțumirea a peste 80% dintre cetățeni.

Articol editat de cristina.rusu, 24 octombrie 2025, 13:19

Spania a cerut oficial Uniunii Europene să renunţăm la bătaia de cap care este schimbarea orei.

Nu întâmplător, propunerea a fost făcută, luni, 20 octombrie, la Consiliul Uniunii pentru Transport, Telecomunicaţii şi Energie, care sunt şi domeniile cele mai afectate. Propuneri s-au făcut însă şi altădată, ba chiar instituţiile europene au fost de acord, totuşi noi tot cu schimbarea orei am rămas de 2 ori pe an. De fiecare dată când ne apropiem de duminica cu pricina, ne punem întrebarea: de ce, de când şi până când?

Cu mult înainte ca schimbarea orei să fie introdusă, Benjamin Franklin a propus un concept similar.

Într-un eseu satiric publicat în 1754, acesta scria pe jumătate în glumă:

“Problema va fi în primele 2-3 zile, apoi situaţia va deveni la fel de naturală precum cea de faţă. Obligă un om să se trezească la 4 dimineaţa şi e mai mult decât probabil că se va duce de bună voie la culcare la 8 seara. Şi, pentru că a avut parte de 8 ore de somn, se va ridica de bună voie din pat la 4 dimineaţa.”

Franklin gândea măsura din considerente economice. E drept, pe lângă schimbarea orei, el propunea impozitarea jaluzelelor, raţionalizarea lumânărilor, interzicerea călătoriilor cu trăsura pe întuneric şi… loviturile de tun la răsăritul soarelui, pentru a-i trezi pe somnoroşi. Voia prin aceste măsuri să direcţioneze o înţepătură către francezii pe care-i considera leneşi şi pentru care era irosită întreaga lumină solară de până la prânz. Schimbarea a fost prezentată pentru prima oară în mod serios de către un entomolog englez.

Frustrat că întunericul se lasă prea repede, iar el nu mai putea aduna insecte, acesta a înaintat o propunere unei societăţi ştiinţifice din Noua Zeelandă în 1895. Cu mărinimie, propunerea sa prevedea ca toamna ceasul să se schimbe din nou, când oricum insectele nu mai prea erau de găsit. Oamenii de ştiinţă au considerat ideea ca fiind hilară şi deosebit de complicată, dar peste 2 decenii schimbarea orei a devenit realitate.

Prima ţară care a introdus schimbarea orei a fost Germania, care dorea astfel să facă economie de cărbuni în timpul Primului Război Mondial. Statele Unite au adoptat de asemeni schimbarea, dar au renunţat la ea după încheierea războiului. Peste Oceanul Atlantic schimbarea orei a devenit din nou de actualitate în anii ’70, în timpul crizei petrolului.

Interesant că un studiu realizat în 2008 a arătat că schimbarea orei creşte de fapt consumul de energie. Se fac economii în privinţa iluminatului, dar oamenii consumă mai mult pentru încălzire ori, din contră, pentru aer condiţionat. Acea oră de lumină suplimentară e economică doar dacă oamenii o petrec în aer liber.

Schimbarea nu are loc la miezul nopţii, pentru a deranja cât mai puţini oameni. Conform acestui raţionament, la 3 dimineaţa cei care sunt în câmpul muncii sunt deja în pat, iar toate barurile sunt închise. În Statele Unite, schimbarea orei are loc nu acum, ci în noiembrie, ca efect al lobby-ului fabricanţilor de bomboane, care erau nemulţumiţi să piardă o oră din ultima zi de duminică din octombrie, aşadar tocmai înainte de Halloween!

Iniţial, Comisia Europeană a propus ca schimbarea orei să aibă loc pentru ultima oară în 2021. În mod normal, statele membre ar fi trebuit să anunţe până în aprilie 2020 dacă preferă să rămână la ora de vară ori la cea de iarnă, dar din cauza schimbărilor de priorităţi în perioada pandemiei, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai există însă şi un alt factor: Întâi de toate că instituţiile europene or fi fost de acord, iar sondajele arată că 80% din cetăţeni s-au săturat de schimbarea orei. Şi totuşi, pe atunci, se observa clar cum ţările înaintau târşâindu-şi picioarele către ideea de a lua o măsură, iar în timp subiectul a dispărut complet de pe agenda instituţiilor europene. Până în această săptămână, când a fost readus în discuţie de Spania.

Propunerea are susţinere politică de această dată din partea mai multor ţări. Însă, în cazul în care s-ar adopta, să nu ne imaginăm că procesul nu ar fi zgomotos şi de durată, cu ţări care nu reuşesc să cadă de acord care oră să o păstreze. În stilul în care merg aceste lucruri, cine ştie: s-ar putea ca până la urmă unele ţări să nu vrea nici ora de iarnă, nici ora de vară, ci să rămână undeva la jumătate. Vi s-ar părea absurd? Păi, nu ar fi mai absurd decât lucrurile care s-au făcut deja în privinţa orei. De exemplu, când s-a adoptat prima oară ora de la Greenwich ca etalon, Parisul a decis să aibă ora exactă cu 10 minute mai devreme. De ce? Iac-aşa, să nu fie pe acelaşi fus orar cu englezii!

Acestea fiind zise, ne vom adapta şi de data aceasta… şi de fiecare dată, până când se pun în mişcare rotiţele mecanismelor decizionale. Bucuraţi-vă de cea mai lungă zi a anului poate cu o oră petrecută în aer liber, ca într-adevăr să se facă economia aceea de energie.