Poemele de luni: Gabriela Gheorghișor

Gabriela Gheorghișor – între luciditate și fior poetic.

Articol editat de cristina.rusu, 20 octombrie 2025, 10:29

“Dacă voi apuca să îmbătrânesc,

o să-mi pun mănuși din dantelă,

o să îmbrac rochii de catifea,

o să port brățări și mărgele,

o să fiu scânteietoare

ca un altar ambulant.

Uite-o pe baba aia nebună, vor striga

după mine copiii din cartier.

Și-a scos moliile la plimbare,

își vor da coate gospodinele măritate.

Asta-i domnișoara Havisham,

va medita gânditor vreun intelectual

cu ochii pe fereastră, în pană de idei” ne oferă un tablou vizionar și impregnat de imagini realiste, poeta, criticul și istoricul literar Gabriela Gheorghișor născută la 16 octombrie 1980, la Alexandria.

Este absolventă a Facultății de Litere a Universității din Craiova din anul 2004, doctor în filologie din anul 2009, redactor-șef adjunct al revistei „Ramuri“ și cadru didactic universitar.

A debutat editorial cu volumul Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea și fetișizarea literaturii pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Este autoarea volumelor de critică literară: Monograme. Configurări ale prozei românești contemporane , 2012, Monograme. Configurări ale poeziei românești contemporane, 2014, Cristian Popescu. Arlechinada tragică, 2015 și este, de asemenea, prezentă în diverse antologii.

În anul 2024 are loc debutul în poezie cu volumul Văduva plătește dublu, volum recompensat, deopotrivă, cu un premiu prestigios al U.S.R.

Câștigă mai multe premii literare: Premiului revistei „Luceafărul“ pentru debut în critica literară, premiul Uniunii Scriitorilor din România  secțiunea Debut, Premiul „Cartea Anului“ al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul „Tiberiu Iliescu“ al revistei „Mozaicul“, Premiul pentru exegeza romanului – Colocviile Romanului Românesc Contemporan, ediția a V-a, Alba-Iulia în 2012, Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2024.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Craiova și scrie în importantele reviste de cultură din țară, anchete și cronici literare.

“Nu există o „oră perfectă“ a vieţii mele, fiindcă nici în cele mai fericite momente (da, fericirea este o stare fulgurantă) n-am putut să scap de melancolia sfârşitului. Cum să te gândeşti la perfecţiune, când ştii că moartea este dintru început cuibărită în trupul tău şi al celor pe care-i iubeşti? Şi că toată frumuseţea unei clipe (de dragoste, de creaţie, de trăire artistică) se va risipi ca un fum… Ştiu că sună patetic, dar n-am reuşit niciodată să privesc o frântură de timp al graţiei ca şi cum ar fi un cerc al eternităţii“ ne dezvelește fragmente din propria ființă, poeta Gabriela Gheorghișor care în viziunea lui Mircea Mihăieș are “o voce de o forță a sugestiei ieșită din comun“.

Drumul mătăsii

La școală creșteau viermi de mătase

în sala de sport,

pe noi ne puneau să aducem frunze de dud.

Cu mâinile înverzite de la cules,

intram în sanctuarul fojgăitor.

Mi-era scârbă și începeam să visez,

citisem într-o carte de istorie

despre drumul mătăsii,

din Imperiul Chinez veniseră și viermii ăștia

într-un baston de bambus,

și ciuma bubonică,

dar nu la viermi mă gândeam,

ci la săculeții cu mirodenii,

la anason și cardamon,

coriandru și chimion,

sumac și tarhon,

schinduf și șofran,

fenicul și dafin,

vanilie și enibahar,

rozmarin și ienupar,

cuișoare și nucșoară,

curcuma și scorțișoară.

O împărăție de arome

pe care nu le cunoșteam,

doar două-trei se găseau

în bucătăria bunicilor.

Le repetam în gând ca pe un descântec,

fără să știu că poezia e o caravană nesfârșită

pe drumul morții.

Doliu

Sunt în doliu. Sunt o femeie în doliu,

chiar dacă am lăsat oglinda descoperită,

chiar dacă n-am aprins lumânări.

Dar mortul încă îl veghez,

noapte de noapte.

Nu ştiu cine a murit sau pe cine am omorât.

Când mă uit la tine, nu ştiu dacă te privesc de dincolo

sau de dincoace.

Ieri am crezut fără minuni.

Închideţi mormântul!

De ieri, nici Isus nu-l mai strigă pe Lazăr.

Iubirea trăia în orbitele goale.

Azi mi-au crescut ochi uriaşi

şi genele mele mătură pământul.

Când vreau să merg înapoi,

acoperă urmele, blând,

cu basmale.

Dormi, Lazăre! Dormi, dragostea mea!

Să nu-ndrăzneşti să te scoli,

să nu te ucid cu mâinile goale,

să nu te sugrum,

sau giulgiul să-l sfâşii

şi cu el să fac sfoară

pentru somnul tău dezmierdat.

Dormi, Lazăre! Dormi, dragostea mea!

Sunt singură şi n-am inventat nimic.

Nici măcar poezia.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.