Poemele de luni: Doina Uricariu

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 octombrie 2025, 12:16

”Eram foarte curioasă. Aveam această, să-i spun lăcomie, în curiozitate. Luam cărțile din bibliotecă, mă uitam la ele, deschideam pagina de gardă, luam raft cu raft până unde ajungeam. Am citit multe povești, dar eram vizuală și căutam albumele. Țin minte că ai mei m-au găsit citind Rilke și mama m-a întrebat ce înțeleg eu din el și i-am spus: «Este atât de frumos, încât m-aș putea legăna. Parcă aș fi într-un leagăn». Atât de mult citeam încât alergam în grădină și mă ascundeam în copaci. Până nu terminam cartea nu plecam…”, își dezvăluie natura zglobie și curioasă, poeta Doina Uricariu, născută la 5 octombrie 1950, la București.

Debutează literar în anul 1966 cu un grupaj de versuri în Contemporanul, cu o prezentare semnată de Geo Dumitrescu și editorial cu volumul de versuri Vindecările, la Editura Cartea Românească.

Doina Uricariu

Lirismul paradoxal – teza de doctorat a scriitoarei susținută sub conducerea ștințifică a scriitorului și profesorului doctor Eugen Negrici a apărut la editura Du Style.

Poeziile autoarei au fost traduse și au apărut în numeroase antologii sau volume de autor, în limbile: franceză, germană, engleză, spaniolă, portugheză, rusă, sârbă, macedoneană, suedeză, ucraineană, maghiară, italiană, turcă, greacă, norvegiană.

Publică mai multe volume de poezie: Vietăți fericite, Vindecările, Jugastru, sfiala, Natură moartă cu suflet, Mâna pe față, Ochiul atroce, Institutul inimii, Inima axonometrică, Puterea leviatanului, Cartea de sticlă, Un fruct de hârtie. 111 poeme dar și eseuri, jurnal, memorialistică, biografie și autobiografie: Ecoșeuri – studii despre literatura română interbelică, Scara leilor volumul 1 și 2, Maxilarul inferior volumul 1 și 2, Apocrife despre Emil Botta.

Între anii 1981-1992 a fost redactor și redactor principal la Editura Eminescu.

Premiile cele mai importante câștigate de-a lungul timpului sunt : Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Natură moartă cu suflet, Premiul Nicolae Labiș, Premiul revistei “Manuscriptum” pentru ediția Emil Botta, Scrieri 3, Premiul revistei „Luceafărul” pentru critică literară, Premiul revistei „Convorbiri literare” pentru proză și Premiul publicului de la revista „Observator cultural” pentru volumele Maxilarul inferior și Scara leilor, nominalizate la Premiile Uniunii Scriitorilor și Asociației Scriitorilor din București, Premiul de excelență, la Târgul de carte de învățătură Gaudeamus, Premiul UNESCO pentru volumul despre Yithzak Rabin, Premiul Asociației Uniunii Scriitorilor din București pentru volumul Mâna pe față, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru volumele de poezii din 1995, Institutul inimii și Puterea Leviatanului, Premiul Internațional Constantin Brâncoveanu, la New York și Premiul Fundației Sara&Haim Ianculovici din Israel pentru creație literară și activitate culturală.

A primit titlul de Cavaler al Ordinului Serviciul Credincios, acordat de Președintele României Emil Constantinescu și Cavaler al Ordinului Coroana României, acordat de Regele Mihai.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a PEN Clubuli Român, a Societății Culturale Europene, președinta unei fundații de caritate, Fundația Universalia din București.

“Opera sa, în aparență timidă și delicată, are, de fapt, orgoliul unui program al viziunii și al coerenței și se nutrește într-o continuă provocare a lirismului, pe o gamă tandră și intimă, cu inflexiuni grațioase și într-un climat de exultanță cerebrală”, îi surprinde caracterul complex, precum un mozaic, Alexandru Cistelecan.

“Cred că poetul este un taumaturg și poezia este o vindecare. Și va rămâne tot timpul o vindecare din toate punctele de vedere, spiritual, chiar și fizic, pentru că lectura poeziei, ascultatul poeziei acționează asupra organelor noastre, asupra creierului, asupra inimii. Nu trebuie să fie neapărat rimă. Există ritmul acela lăuntric condus de un ritm cosmic, care se transmite în cuvintele din poem fie că sunt versurile clasice, fie că sunt versurile modernității “, ne invită poeta Doina Uricariu spre reflecție în privința caracterului mistic și greu de prins al poeziei.

Aștrii din pielea iubită

Ca niște mătănii poți să numeri cărbunii aduși pentru iarnă
sau urmele lăsate de răni,
se arată pe rând copcile unei operații,
aștrii palizi în pielea de care ți-e dor.

Secolul se desparte de el ca și cum totul e veșted,
o cravașă simțurile, sub ea se trezesc
sperietori secerate odată cu grâul.

În liniște se aud numai cei liniștiți,
nici o trompetă nu-mi va aduce gura la tine
să-ți spună ceea ce este ca și rostit
sau dacă este rostit la ce bun un adaos.

Ca niște mătănii poți să numeri cărbunii aduși pentru iarnă
și aștrii din pielea iubită.

Nopțile în care nu existăm

Nopțile în care nu existăm
Sunt prima măsură a somnului de mai târziu
cu visele lor adunând precum piramida
ciosvârte de viață în jurul mumiei,
să-i sature singurătatea,
să i-o umple cu brățări și cu piepteni de fildeș.

Nopțile în care-i deplin întunericul
sunt primul strat de culoare pentru negrul deplin,
ele sau retina golită de văz,
ochiul lumii întors ca o mănușă de box
în ochiul învinsului,
arcadă în sânge
înnoptând în propria-i noapte.

Nopțile în care râvnim nacela iubitului,
urma trupului său
și acel mușuroi de așternuturi înălțate ca o piramidă de cârpe.

tot ele sunt poate întâia măsură
a vieții întoarse ca o mănușă în moarte,
întuneric bâjbâind în întuneric
și mângâindu-se numai pe sine.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.