Poemele de luni: Ion Mircea

A debutat cu poemul Pescuitorul de perle în revista Tribuna în 1965.

Articol editat de cristina.rusu, 29 septembrie 2025, 13:17

“Am văzut lumina zilei într-o noapte./ țipătul meu de atunci m-a urmărit/ multă vreme și-mi aduc aminte/ cât de tulburat eram auzindu-mi/ vocea, care era vocea mamei mele. (…)// așadar/ m-am uitat la ceas/ și m-am născut./ schimbasem însă fusul orar./ ca la înconjurul Pământului,/ eu decolasem sâmbăta și am aterizat/ mai devreme cu o zi,/ într-o vineri./ și sentimentul acesta/ că sunt mai tânăr decât mine însumi/ m-a însoțit toată viața. (…) //amețisem ușor. mama/ nici vorbă,/ mă înconjura din toate părțile/ ca un zid chinezesc, numai că/ imponderabilii pierd fără voie abscisa./ orizontul/ se transmite vertical / de la mamă la făt…, ne provoacă spre un joc al himerelor existențiale surprins în versuri, poetul, prozatorul și traducătorul Ion Mircea născut la 1 septembrie 1947 la Sărmaș, județul Mureș.

A debutat cu poemul Pescuitorul de perle în revista Tribuna în 1965 și editorial în anul 1971 cu volumul de versuri Istm.

Se numără printre membrii fondatori ai publicației studențești de cultură Echinox.

A absolvit Facultatea de Filologie Cluj – Napoca, secția română – italiană în anul 1971.

În anul 1973 devine redactor al revistei Transilvania din Sibiu și din 1990, redactor – șef prin ordin emis de Ministerul Culturii.

Tot în 1990 este numit secretar al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România și coordonator al Centrului European de Poezie şi Dialog Cultural Est‑Vest „Constantin Noica” din Sibiu. Îndeplinește aceste trei funcții timp de un deceniu.

În perioada 2004-2014, lucrează ca director general şi, ulterior, ca director al Direcţiei Români din Afara Ţării, în cadrul Institutului Cultural Român.

Poezia lui Ion Mircea a fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională: franceză, engleză, germană, spaniolă, italiană, rusă, chineză, idiș, arabă, bulgară, slovacă, numele său figurează în numeroase dicționare de literatură, antologii de versuri, volume de critică și istorie literară.

A publicat mai multe volume de poezie: Istm, Tobele fragede, Copacul cu 10.000 de imagini, Piramida împădurită, Manuscrisul din Insula Elefantina, Materia care ne desparte, Şocul oxigenului și antologiile de autor: Poezii, Pororoca, Terra ballerina, Saga Păpădiilor 1971 – 2018.

Poemul Corabia lui Noe a fost pus în scenă, în regia colectivă şi interpretarea Companiei „Thespis” din Timişoara, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu din 1997. Basmul Nu Am Nume sau Pereche în căutarea unei inimi a stat la baza scenariului radiofonic Pereche în căutarea unei inimi.

Publică, de asemenea, cărți de critică literară: Ocolul României în 80 de poeme. Cu un jurnal de bord de Ion Mircea, Europa şi Americile – o viziune poetică dar și traduceri: Omul bizantin, antologie de studii de istoria mentalităţilor, Omul secolului al nouăsprezecelea.

Câștigă mai multe premii literare: premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Copacul cu 10.000 de imagini,  Premiul special pentru Poezie al revistei „Luceafărul”, revistele „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească” l‑au declarat, în urma unui sondaj naţional, „Cel mai popular poet român al anului 1984”. Antologia Poezii primeşte Premiul Soros al Uniunii Scriitorilor. Piesa Noe care ne străbate memoria e o femeie e distinsă primește Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă de teatru a anului”, acordat de Fundaţia „Principesa Margareta a României”. Câștigă, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pentru volumul de versuri Şocul oxigenului, Premiul pentru Poezie al revistei Ateneu, Premiul pentru Poezie al Festivalului „Emmia”, Marele premiu al Festivalului „Dafora”,  Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului internaţional „Lucian Blaga”. În anul 2012, la Botoşani, i se decernează Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera omnia.

“Ion Mircea este un gnostic de extracție blagiană inițiat în renașteri și în disoluția activă în mareele universale din care ieșim și unde vom reveni, îndrăgostit de paradoxe, fervent al stărilor și imaginilor cuantice” îl descrie într-un mod complex, pe măsura personalității și scriiturii poetului, Nicolae Coande.

Copacul cu 10 000 de imagini

Dormeam pe pământ învelit în ziare precum aurul

cu vărsat de vânt al portocalei în hârtie de ambalaj

cu singura deosebire că nu eram aromat

ci fericit.

Trupul mi-l purtam

cum ochelarii de soare pe întuneric

Dincolo și dincoace de lentilele portocalii

însuși crângul înflorit de portocali dormea

în orice moarte

bântuie o boare primăvăratică

și cine nu a recunoscut

cine n-a identificat

orbitoarea zăpadă cu fecalele zeilor

n-a văzut niciodată cu ochii primitivi ai morților.

dacă ne-am concentra zi și noapte

asupra unui arbore genealogic

(asemenea preoților asupra Arborelui cu 10 000 de imagini

cartea vegetală din Tibet) ar mai fi imposibil

să răsară într-o mai veche dimineață soarele?

Cu vremea și ochii tăi

Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge

două mari întunecate păpădii.

Mai uşor aluneci întru nemişcare

dac-aş adormi cu faţa către cer

auzind

şi golurile dintre lumi.

Dar ulmi cu pieliţa subţire

ca în ureche la miei

mestecenii de sticlă gri

când se întinde-n somnul tău Etherul

şi nu-l mai poţi opri.

Cu vremea şi ochii tăi vor ajunge

două mari întunecate păpădii.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.