Poemele de luni: Markó Béla

A debutat editorial în anul 1974 cu volumul În orașul cuvintelor.

Articol editat de cristina.rusu, 22 septembrie 2025, 12:33

“Nu mai puţin, ci mai mult.

Mai mult timp pentru spălarea dinţilor.

Mai mult timp pentru bărbierit

şi îmbrăcare.

Mai multe riduri, mai multă veghe, mai puţin somn.

Mai multe opriri, mai multe priviri îndărăt.

Mai puţine rime, mai puţine imagini.

Mai multe întrebări, mai puţine răspunsuri.

Mai multă resemnare.

Întuneric pufos.

Apă moale.

Uşoare fâlfâiri de aripi în depărtare.

Ca un porumbel voiajor,

moartea se întoarce

la foarte multe decenii după naşterea mea” irizează fragmente din viața personală, poetul, eseistul, traducătorul, politicianul  Markó Béla născut la 8 septembrie 1951, la Târgu Secuiesc.

A debutat editorial în anul 1974 cu volumul În orașul cuvintelor.

Începând cu acel an, Markó Béla a publicat 44 volume de poezii în limba maghiară, 8 volume de eseuri și analiză literară în limba maghiară, 10 volume de studii, interviuri și discursuri politice în limba maghiară, precum și traduceri în limba maghiară ale unor cărți de Lucian Blaga și Radu Stanca.

Dintre cărțile de poezie publicate în limba română amintim: Badminton, Iartă-ne, Ginsberg, Al cui sunt? , O propoziție despre libertate, Timp canibal, Despre natura metaforelor.

Câștigă de-a lungul timpului mai multe premii literare, majoritatea în Ungaria dar și România:

Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş – în anii 1974 și 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1980.

“Opera literară amplă a lui Markó Béla, unul dintre cei mai importanți poeți trăitori astăzi în România, conține însă și alte fațete susceptibile să intereseze pe critic și pe cititorul de poezie, deopotrivă. Fina soterie, profunzimea reflecției morale, tensiunea lirică subiacentă a unor scene domestice, sentimentul acut al trecerii lente a timpului sau strania condiție a poetului (ca la Goga: pe jumătate Mesia și pe jumătate neînțeles) în lumea de azi sunt numai câteva dintre aspectele care fac din această poezie unul dintre reperele de vârf ale liricii care se scrie astăzi la noi” zugrăvește într-un mod limpede scriitura poetului, criticul literar Răzvan Voncu.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1978, și al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, din 1990. A primit în 2004 Marea Cruce a Republicii Ungare și Steaua României, în grad de cavaler.

A fost senator al României între anii 1990 – 2016, viceprim – ministru din 2009 până în 2012 și lider al partidului UDMR din 1993 până în 2011.

“Mi-am dat seama că având posibilitatea de a scrie și de a citi, chiar sunt în continuare liber. Că nimeni nu a reușit să îmi ia ceva esențial, dacă pot să scriu și să citesc. Că nimeni, dacă vreți, nu reușește să îmi ia patria, câtă vreme pot să fac acestea două: să scriu, să citesc” ne dezvăluie filosofia ce stă în spatele valorilor personale, Markó Béla. Și ce poate fi mai înălțător decât să cunoaștem libertatea prin scris?

Rugă pentru poezie

Iubirea-i și-acum ca fulgii de zăpadă

căzând încet din înalt de cer. Doar

plutire, atingeri iuţi, stropi de lacrimi

pe piele. La fel de ușoară să-mi fie

și poezia! Prezumţii, intuiţii, lumini

palide, umbre calme. Vreau să trăiesc

și de-acum sub potopul fulgilor de nea.

Nu vreau cenușiul ploii de decembrie,

încă am nevoie de lenta metamorfoză.

Știu, nu se mai cuvine la această vârstă.

Ori n-ar trebui, poate, la nicio vârstă,

să ne încropim fericirea din fulgi de

zăpadă ce se topesc ușor. Nici plânsul.

Puzderia de slăbiciuni. Tainica pietate.

Alunecarea tăcută pe sticlă. O, dă-mi

astfel de poezii, Doamne! Să mai fiu

pentru-o vreme poet. Ori măcar să cred:

asta e poezia. Și iubirea. Extazul. Uimirea.

Totul. Puterea celor fragili. O revoluţie

fulguind încet. Și bulgărele de zăpadă

din vremea de demult presat din foarte,

foarte mulţi fulgi. Cu care-am spart geamul.

Mea culpa. Mai lasă-mi pentru o vreme

cruzimea copilăriei! Adevărata poezie.

Faust personal

Timp de câteva minute, câteva ore sau câteva

zile. Cât eşti mulţumit. Să lărgeşti fisura

aceea. Ca să te poţi strecura prin ea dincolo.

Ca să poţi trece într-o altă dorinţă. Într-un

alt ţinut. Într-o altă aşteptare. În astfel de

momente, totul încetineşte, e lucrul de care

ar trebui să profiţi. Nu-i sigur că-ţi va reuşi.

Poate nici nu trebuie. Mulţumirea nu durează

mult. Din când în când, lampa avertizoare

pâlpâie, apoi nici nu se mai stinge. Trebuie

să te bucuri cu adevărat pentru revenire. Acolo

de unde am pornit. Ştiu că asta e numai

satisfacţia lui Sisif. Când sus, pentru o clipă,

se opreşte piatra. Sau aşa ceva. Da, aşa e, asta

mi-e viaţa. Viaţa noastră. Viaţa. Să descoperi

iar şi iar ceea ce deja cunoşti. De parcă nu

l-ai fi cunoscut niciodată. Să te pregăteşti

pentru el ca prima oară. Nu trebuie să dai

ocol pământului. Ajunge să iubeşti pe cineva.

Pe bune. Ieşi, apoi te întorci din nou.

De aceea revine aceeaşi clipă, poate diferă

totuşi. Mefistofel, iscoditorul lui Faust, nu

va înţelege asta niciodată. Când spun că

te iubesc, mă gândesc, de fapt, că

te voi iubi. Pentru că numai atunci

ne cunoaştem cu adevărat,

dacă nu.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.