Ce mai citim: Recomandarea traducătorului
„Sunt carnetul Dorei Maar” – o lansare de neratat la FICT 2025.
Articol editat de cristina.rusu, 21 septembrie 2025, 00:00
Una din cele mai interesante și așteptate apariții ale toamnei se lansează săptămâna viitoare, pe 25 septembrie de la ora 12:00, la Festivalul Internațional de Carte Transilvania.
Este vorba despre ficțiunea biografică „Sunt carnetul Dorei Maar”, scrisă de autoarea algeriană Brigitte Benkemoun, care reconstituie viața fotografei Dora Maar, muza și partenera de viață, vreme de un deceniu, a lui Pablo Picasso.
Cartea apare la editura Casa cărții de știință în traducerea Sofiei Oprescu, care ne spune de ce ar merita să o citim.
De ce Brigitte Benkemoun?
Cunoscută ca ziaristă și scriitoare, Brigitte Benkemoun face parte în 2019 dintre autorii propuși pentru Premiul Renaudot cu cartea Je suis le carnet de Dora Maar, o ficțiune bibliografică. Lectura cărții m-a entuziasmat și m-am gândit deîndată că trebuie tradusă.
După o carieră strălucită în radio și televiziune, autoarea se dedică scrisului într-un gen care îmbină imaginația cu cercetarea documentară. Sunt carnetul Dorei Maar este o evocare plină de culoare a perioadei inter și post-belice la care contribuie mari personalități ale lumii literare, artistice și mondene. Și în această lume recreată se inserează portretul Dorei Maar, fotograf cunoscut și pictor ignorat de contemporani, celebră doar pentru rolul de muză a și mai celebrului Picasso.
Intensitatea trăirilor cu care acesta din urmă a fost înconjurat o va face pe Brigitte Benkemoun să scrie o a doua carte dedicată iubirilor picassiene: Sa vie pour Picasso : Marie-Thérèse Walter.
De ce Dora Maar?
Descoperit din întâmplare după o achiziție făcută pe internet, carnetul de adrese care dă titlul cărții, conține în cele doar 20 de pagini, o listă impresionantă de nume: Aragon, Breton, Brassaï, Balthus, Cocteau, Chagall, Giacometti…un număr de telefon și o adresă. Pornind de la misteriosa agendă, autoarea se lansează într-o anchetă de cursă lungă. Trei luni de căutări pasionante pentru a descoperi proprietara carnetului și doi ani pentru a recrea universul ei. E vorba de Dora Maar, artistă recunoscută ca fotograf inovator, mai puțin ca pictoriță consacrată, cu un temperament impresionant, prietena suprarealiștilor, muză și parteneră de viață timp de aproape zece ani a lui Picasso, geniul admirat al artelor vizuale din acea perioadă. Umbra lui îi va acoperi întreaga ei existență.
Citez:
«Poate părea de neînţeles. Viaţa ei seamănă cu un portret
cubist, spart în mai multe faţete, unele complet opace,
multiplicând unghiurile, încurcând pistele și perspectivele.
Cu cât o privesc mai mult, cu atât o văd mai puţin. Cu cât
mă gândesc mai mult la destinul ei, cu atât îl înţeleg mai
puţin”, scria biograful catalan al lui Picasso, Josep Palau i
Fabre. Apoi adăuga: „Poate că își dorea, să rămână de nepătruns,
un sfinx pentru posteritate.” Oare asta și-a dorit
cu adevărat? Mie îmi lasă mai ales impresia că nu a încetat
niciodată să se caute pe sine. Urmărind carnetul, am întâlnit
mai multe Dora Maar:
Prima e tânăra fotografă ambiţioasă, foarte angajată
politic la stânga, emancipată, strălucitoare, dar irascibilă.
A doua, îndrăgostita pasionată care renunţă la independenţă,
din ce în ce mai supusă maestrului, bucurându-se de
supunerea ei, suferind pentru că nu e îndeajuns de iubită.
A treia, o femeie răvășită care delirează și își pierde
minţile.
A patra, cea care își revine, datorită psihanalizei, lui
Dumnezeu și picturii. E cea din carnetul din 1951.
A cincea este o mistică care se închide treptat în arta
sa, în tăcere și reculegere.
Apoi a șasea, o femeie bătrână care nu mai iese în lume
și rămâne legată de ceilalţi doar prin telefon. Imprevizibilă,
uneori fermecătoare, alteori paranoică și amară… Uneori,
homofobă și antisemită. Nu am vrut să fac din ea doar un
personaj de bătrână nebună agitată de obsesii. Cu toate că
a existat și el.
Nu am vrut nici să o reduc doar la rolul de victimă.»
(B.B. Sunt Carnetul Dorei Maar, pg.256)
Brigitte Benkemoun ne oferă o biografie din cele mai instructive și pasionante ale unei personalități artistice celebre în epocă. E o biografie relațională ce ne descoperă parcursul unor artiști foarte cunoscuți în perioada de dinainte și de după cel de al doilea Război Mondial și invită, în același timp, la dialog personalități secundare la fel de pasionante și adesea prea puțin cunoscute. Raporturi umane potrivnice, dificile, competitive, suferința unei femei frânte, depresive care se va pune pe picioare cu ajutorul unei lungi analize făcute cu Lacan, contribuie la o mai bună descifrare a naturii umane, care este de fapt obiectul de interes al fiecărui cititor.
Iubită, pictată și respinsă după o intensă viață comună, Dora va fi profund marcată de pasiunea pentru genialul pictor. Existența ei tulbure și tulburătoare, drumul ei sentimental și artistic e retrasat de autoare cu admirație și uneori cu exasperare. Din descrierea acestui parcurs va renaște Parisul anilor 50, artiști, scriitori, medici celebri și necunoscuți utili, toți implicați în tumultoasa ei viață. Un singur fals-absent : Picasso, al cărui nume deși nu apare în carnet este atât de prezent în toată cartea
Calitățile scriiturii, un gen literar aparte – biografia relațională -, efortul de a nu cădea în clișeu, un anume joc de oglinzi între ficțiune și adevăr dă densitate acestei cărți pe care o lași din mână cu regret. Abordarea nuanțată a unei personalități complexe și în mod deosebit întâlnirea cu lumea artistică a secolului XX, justifică pe deplin descoperirea de către publicul român, mă gândesc la cei tineri, a efervescenței estetice a anilor 50 la care au contribuit și câteva mari expoziții recente, de exemplu cea dedicată centenarului dadaiștilor sau lui Victor Brauner.
Carte e savuroasă, te cucerește prin stilul alert ce îl ține pe cititor cu sufletul la gură. V-o recomand cu încredere.
Sofia Oprescu
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.