Prima pagină » De prin Cluj » Povestea omului care a creat industria sârmei de la Câmpia Turzii

Povestea omului care a creat industria sârmei de la Câmpia Turzii

Pe o stradă din Cluj, vila industriașului Izsó Diamant păstrează tăcută istoria unei vieți dedicate progresului, culturii și comunității.

Articol editat de cristina.rusu, 19 septembrie 2025, 00:00 / actualizat: 19 septembrie 2025, 14:33

Într-un colț liniștit al Clujului, pe strada Ion Creangă numărul 4, se ridică încă o clădire ce păstrează în liniile sale ecoul unei epoci de prosperitate și de efervescență economică.

Edificiul impresionează prin sobrietatea liniilor sale și prin echilibrul volumetric ce o încadrează în estetica urbană a primei jumătăți a secolului XX.

Fațada luminoasă, ritmată de ferestre ample, sugerează deschiderea către modernitate, în vreme ce acoperișul roșu cu lucarne bine proporționate păstrează legătura cu tradiția arhitecturii burgheze transilvănene.

Balconul central, decorat astăzi cu drapelul național și cel european, pare să invite privitorul la reflexie asupra istoriei pe care zidurile acestei case o adăpostesc.

Edificiul i-a aparținut industriașului Izsó Diamant, una dintre personalitățile Clujului interbelic.

Istoricul Varga Attila, cercetător la Institutul de Istorie George Barițiu al Academiei Române:

”Viața lui ilustrează parcursul tipic al burgheziei evreiești din Transilvania, animată de spiritul inițiativei și de dorința de integrare în spațiul cultural local.

Izsó Diamant s-a afirmat ca un antreprenor energic, activ în industria prelucrătoare și în comerț, contribuind la modernizarea mediului economic al orașului. Reputația sa de om întreprinzător și filantrop s-a reflectat nu doar în prosperitatea afacerilor, ci și în implicarea lui în viața comunitară, respectiv în sprijinirea educației și a culturii.

Clădirea de pe strada Ion Creangă numărul 4 este astăzi un reper memorial. Ea evocă nu doar figura unui industriaș de succes, ci și destinul unei comunități care a contribuit decisiv la modernizarea Clujului, dar care a fost profund marcată de frământările istorice ale secolului XX.”

Casa lui Izsó Diamant nu rămâne doar o construcție elegantă, ci se transformă într-un document material al memoriei colective, în fapt o punte între trecutul unei familii și prezentul orașului care o integrează în patrimoniul său simbolic.

”Faimosul antreprenor a văzut lumina zilei pe data de 25 februarie 1886 la Vágújhely, pe teritoriul Slovaciei de azi, în familia unui antreprenor care se ocupa cu comercializarea pieilor, iar apoi cu sârmă și cuie. După absolvirea cursurilor Liceului Comercial din Bratislava, Izsó Diamant a lucrat o perioadă în cadrul unei uzine chimice din Budapesta, apoi în anul 1908 a revenit în orașul natal, unde din 1911, după moartea tatălui său, a preluat afacerea familiei.

Paralel cu activitatea de antreprenor, a manifestat interes față de sfera artei și a culturii. A deschis o bibliotecă publică, a ținut prelegeri, a organizat expoziții ex-libris, punând bazele viitoarei sale colecții care l-a făcut renumit. Decizia de a veni în Transilvania, împreună cu soția sa și băiatul lor de 5 ani, s-a conturat în anul 1920, în condițiile în care, după conferința de pace de la Paris și revenirea localității natale în componența Cehoslovaciei, de teama șovinismului, s-a produs un exod al populației maghiare și evreiești.”

Izsó Diamant a excelat și în sfera publicisticii, elaborând în perioada 1920 -1940 mai multe articole, eseuri și studii, în cunoscute publicații. În patrimoniul familiei sale exista colecția de ex -librisuri, 3000 de volume rare, colecția de grafică mică, litografii, xilogravuri, colecția de desene și schițe, picturi ale unor artiști celebri, xilogravuri japoneze sau colecția de porțelanuri.

Realizarea lui cea mai importantă rămâne însă industria sârmei creată la Câmpia Turzii.

În perioada celui de al doilea război mondial din cauza persecuțiilor împotriva evreilor, care s -au intensificat și la Cluj în anul 1944, Izsó Diamant a fost nevoit să fugă la Budapesta, refugiindu-se la spitalul evreiesc.

”Pe data de 12 ianuarie 1945, când trupele sovietice se pregăteau să intre în Budapesta, spitalul evreiesc a fost ocupat de o echipă a crucilor cu săgeți, care a ucis toți bolnavii și personalul medical, după ce, în prealabil, i-a obligat pe aceștia să-și sape mormintele în curte, iar pe cei imobilizați la pat, i-au împușcat în saloane. Printre cei uciși a fost și Izsó Diamant împreună cu soția sa.

În tot acest răstimp, casa lui de la Cluj, vila Diamant de pe strada Ion Creangă numărul 4, construită de celebrul arhitect Josef Hoffmann, a devenit sediul gestapoului. Colecțiile de artă, bunurile personale și agoniseala de o viață i-au fost furate și cărate de străini cu roaba, iar asupra contribuției sale la fondarea industriei sârmei din Câmpia Turzii s-a așternut tăcerea și uitarea. Au mai rămas în urmă doar însemnările sale în limba maghiară, recuperate și ele cu mult noroc la târgul de vechituri din Cluj.”

Azi, Izsó Diamant este cetățean de onoare post mortem al Câmpiei Turzii, iar casa lui de pe strada Ion Creangă numărul 4 din Cluj așteaptă să fie un mai vizibil loc al memoriei. Acolo, doar zidurile mai povestesc că aici, odată, a fost și a locuit un mare deschizător de drumuri pentru industria românească de după Marea Unire.