Prima pagină » Reportaje » Academicianul de pe strada Kogălniceanu

Academicianul de pe strada Kogălniceanu

Aici s-a născut Szilágyi Sándor, istoric 30 august 1827.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 septembrie 2025, 00:00

În centrul vechi al Clujului, pe strada Mihail Kogălniceanu, numărul 13 -15, altădată strada Lupilor, se află o casă ce trece adesea neobservată de trecătorii grăbiți.

Un echilibru între modestie și rafinament

Zidurile ei, de un verde palid, se ridică în simplitatea lor sobră, dar nu lipsită de farmec. Ferestrele din lemn, cu tâmplărie împărțită în cruciulițe fine, lasă să se întrevadă un echilibru între modestie și rafinament. La parter, ancadramentele arcuite din piatră aduc aminte de meșteșugul renascentist târziu, încă vizibil în multe clădiri clujene. Acoperișul abrupt, din țiglă roșiatică, pare să poarte urmele furtunilor trecute și ale anotimpurilor care s-au scurs peste veacurii.

Este o casă care nu caută să epateze, ci să dureze.

Este un imobil cu aer burghez caracteristic Clujului secolului al XIX -lea. Pe zid, aproape de nivelul privirii, o placă memorială sobru inscripționată în limba maghiară afirmă:

Aici s-a născut Szilágyi Sándor, istoric 30 august 1827.

Această piatră, fixată în perete, nu este doar un semn de amintire, ci un reper cultural. Ea leagă prezentul de trecut și transformă o casă obișnuită într-un loc al memoriei. Istoricul Varga Attila, cercetător la Institutul de Istorie George Barițiu al Academiei Române:

Varga Attila: Szilágyi Sándor s-a distins ca reputat istoric maghiar, membru titular al Academiei Maghiare de Științe, director al Bibliotecii Universitare din 1878 până la moartea sa, el fiind fiul istoricului Szilágyi Ferenc, care a trăit în perioada 1797 -1876.
În cursul a o jumătate de secol de activitate, a scris numeroasă lucrări, cărți, lucrări de sinteză, biografii, despre teme istorice maghiare și transilvănene din epoca modernă timpurie, iar pe lângă acestea a desfășurat și o importantă activitate editorială legată de publicarea surselor arhivistice.
Spre sfârșitul vieții, datorită recunoașterii profesionale de care se bucura, a fost invitat să își asume sarcina de redactor șef al marii istorii maghiare milenare.
Ultima sa lucrare, apărută postum, a fost volumul monumental de izvoare istorice, sugestiv intitulată Izvoarele Cuceririi Patriei Maghiare, realizat împreună cu Gyula Pauler.
În 1895 Facultatea de Litere din Cluj i -a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, iar la 2 iunie 1896 Academia Imperială și Regală de Științe din Viena l -a ales membru corespondent. A fost vicepreședinte al Societății de Heraldică și Genealogie și al Asociației Secuiești de Cultură și Economie.
În 1897, cu ocazia aniversării a șaptezeci de ani, i s -a bătut o medalie comemorativă oferită solemn de Societatea Istorică Maghiară. Placa memorială de pe casa natală din Cluj a fost dezvelită la 2 noiembrie 1900, iar monumentul funerar din cimitirul Kerepesi din Budapesta a fost inaugurat la 9 mai 1901.

Szilágyi Sándor

Strada Mihail Kogălniceanu este astăzi o arteră universitară plină de studenți, profesori și vizitatori. Odinioară, ea se numea Ulița Lupilor, în maghiară Farkas utca, iar în latină Platea Luporum. Era una din cele mai vechi străzi ale Clujului, menționată documentar încă din anul 1436. Originea denumirii este învăluită în legende locale. Una dintre ele spune că, înainte ca zidurile sudice ale cetății să fie construite, în secolul al XV -lea, lupii coborau din pădurile din zona Feleac până aici, traversând locurile unde astăzi se află strada propriu zisă și casa marelui istoric Szilágyi Sándor.

Azi, lângă numeroase clădiri academice de mare rezonanță, casa de la numărul 13-15 stă ca un pod între secole. Ea ne reamintește că fiecare zid poate spune o poveste, că din spatele fiecarei ferestre poate porni un destin. În cazul lui Szilágyi Sándor, acest destin a însemnat pasiunea pentru adevăr istoric, devotamentul față de documente și dorința de a transmite posterității o imagine autentică a trecutului. Și prin casa care îl comemorează, Clujul își dezvăluie încă o dată rolul de capitală intelectuală a Transilvaniei.