Poemele de luni: Adrian Lesenciuc
Debutul literar are loc în revista Astra în anul 1997.
Articol editat de cristina.rusu, 25 august 2025, 10:20
“Cred că mesajul și textul mă aleg să fiu prozator sau poet, iar eu admit și ascult cuminte, mă supun forței cumulate a tuturor funcțiilor limbajului și dau glas, în ipostaze locuționare diferite, romanului sau poemului, închipuindu-mi că sunt autor și că îmi exprim astfel și forța ilocuționară prin text. Atâta vreme cât textul mă alege, eu nu pot alege și nici nu mă pot cântări” ne dezvăluie noi perspective ale scrisului, poetul, prozatorul, eseistul, criticul literar Adrian Lesenciuc născut la 21 august 1975 în Câmpulung Moldovenesc, într-un interviu oferit lui Laurențiu Ciprian Tudor.
Este absolvent de studii universitare militare, doctor în ştiinţe militare şi informaţii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” din 2008 şi în ştiinţele comunicării la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din 2011.
Debutul literar are loc în revista Astra în anul 1997 iar cel editorial cu volumul de versuri Antifilosofia, Editura Mesagerul, Cluj‑Napoca in anul 1998.
Publică cărțile de poeme: Antifilosofia, Copilul‑genune, Laocoonia, Liam, Coliba de sânge, Joc terţ, Cartea de apă. Cu Borges, privind râul, gEneida, romanele: Moartea noastră cea de toate zilele, Cimitirul eroilor Limbile vântului, Balada, Diez, dar și eseuri și critică literară: Puzzle cu umbre pe ape, Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a‑valoric, Poezia vizuală, Ana Il, între strigătul metafizic şi împăcarea cu Dumnezeu.
A publicat numeroase lucrări de specialitate în ţară şi străinătate printre care şapte studii ştiinţifice publicate în volum, în România şi Germania. A publicat peste o sută de lucrări ştiinţifice în domeniile de interes: comunicare interculturală, lingvistică/ semiotică, ştiinţe militare, securitate.
Câștigă numeroase premii literare: Premiul Societăţii Scriitorilor Militari şi Premiul Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu, pentru lucrarea Postmodernitatea. Un posibil model de structurare a mozaicului a‑valoric, în 2006, Premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România pentru proză, pentru romanul Moartea noastră cea de toate zilele, în 2009, Marele Premiu la Concursul Naţional de Poezie „Octavian Goga”, Cluj‑Napoca în 2017, Premiul „Cartea Anului ” la Colocviul Romanului Românesc, Alba‑Iulia în 2018, pentru romanul Cimitirul eroilor.
Romanul Limbile vântului a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2018.
Colaborează cu eseuri și cronici la importantele reviste literare din țară.
Este membru al filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România din 2000 și preşedinte al acesteia din 2013.
„Adrian Lesenciuc scrie versuri, romane, critică și istorie literară, eseuri, cu aceeași învățată dezinvoltură și pedantă aplecare asupra paginii, căci eleganța descinderilor sale în atâtea zone se sprijină pe o bibliotecă impresionantă. Știe ce înseamnă ordinea și disciplina, așa încât poate cocheta liber cu formele haosului și ale neorânduielii, dispus oricând să le împrumute rigori. Gândește viața cu exuberanța unui locuitor lucid și implicat al viului, dar cântărește sobru și manifestările muritudinii. Toate astea, într-o elegantă limbă românească, atât de bine și bogat stăpânită, încât își poate îngădui și să se lase – cu încântare – în voia jocurilor ei de sonuri și cuvinte” îi descrie cu acuratețe spiritul peregrin printre stilurile literare, Irina Petraș.
“Pentru a scrie poezie mai întâi trebuie să o trăiești. Apoi să o expui cu toată puterea, în frumusețea și în durerea ei neafectată de artificialitățile limbajului („slova făurită”), de maniera de expunere, de ideologia vârstei, ori a generației, de nimic altceva decât de puterea emotivă a substratului lingvistic la care apelezi” ne ademenește spre o lume a simțirii și a exprimării acesteia cât mai sincer, poetul Adrian Lesenciuc.
**
mă rog să n-aud
cântecul îmbietor al văii
în care a ajuns cel
căruia i s-a promis tinerețea veșnică
și să n-aud nici sunetul ploii din suflet
căzute prin gaura din șindrilă
căci m-am născut cu o astfel de gaură
care se peticește cu rugăciuni
mă rog să nu m-apuce duca
spre ținutul în care porcii mănâncă roșcove
iar porcarii rabdă de foame
ci doar puterea de căință a înflămânzitului
și mă mai rog să mă pot ruga
când fratele se întoarce acasă
și sfârâie mireasma vițelului încins
și invidia din sufletul meu
incapabil de risipire
***
și ne iartă nouă paralitici ai cuvântului păcatele
și ne coboară de pe patul propriilor texte
dezlipește de noi pânza hârtiei
și ne lasă liberi de trufie auctorială
chiar dacă se vor găsi cărturari și farisei literari
care să întrebe
cine e cel ce iartă ceea ce nu are iertare
nici în lumea aceasta
nici în literatură
Ana Herta
Ana Herța
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.