Prima pagină » Reportaje » Casa în care s-au auzit cele mai importante întrebări

Casa în care s-au auzit cele mai importante întrebări

O altă casă celebră a Clujului.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 16 august 2025, 00:00

”Ce este omul? Cum gândim? Cum simțim? Cum învățăm?”

Povestea de azi este despre o clădire comoară a Clujului, considerată sanctuar al cunoașterii. În fapt, o altă casă celebră, privită drept piatră de temelie a unui mare vis, în care s-a încumetat să creadă reputatul savant român Florian Ștefănescu Goangă, fost rector al Universității din Cluj, în perioada 1932 -1940.

Edificiul este plasat pe strada Republicii numărul 13. Este o clădire care, deși pare astăzi uitată de timp, a fost odinioară un veritabil focar de efervescență intelectuală. Casa, o proprietate a soției profesorului Florian Ștefănescu Goangă, adăpostește în zidurile sale nu doar ecouri ale unei epoci trecute, ci și începuturile psihologiei experimentale din România.

Florian Ștefănescu Goangă

Din punct de vedere arhitectural, clădirea este o expresie solidă a eclectismului urban-burghez de la sfârșitul secolului al XIX-lea, după cum povestește istoricul Varga Attila, cercetător la Institutul de Istorie ”George Barițiu” al Academiei Române:

Varga Attila: Fațada este compusă pe două nivele distincte, care respectă o simetrie aproape solemnă.
Parterul este placat cu bosaje pronunțate, blocuri de piatră cu muchii teșite, care oferă construcției un aer masiv și riguros. Acestea sunt întrerupte de ferestre verticale înalte, încadrate de ancadramente simple, dar bine proporționate.
La etaj, detaliile dobândesc mai multă eleganță. Cărămida, aparent fină, este încadrată de elemente de tencuială decorativă care dau fațadei o textură ritmică, în timp ce fiecare fereastră este încoronată de un fronton triunghiular sprijinit pe console, un element clasicist care trimite, subtil, la rafinamentul unei epoci deja demult apuse.
Simetria riguroasă a celor șase ferestre de la etaj este spartă doar de subtila uzură a timpului.
Deasupra ușii masive de lemn sculptat, se păstrează cu discreție numărul 13, aproape la fel de auster ca întreaga estetică a construcției.

Adevărata noblețe a casei nu vine doar din ziduri, ci mai ales din omul care a transformat-o într-un spațiu de pionierat științific, psihologul Florian Ștefănescu Goangă.

Varga Attila: Născut la 5 aprilie 1881, la curtea de Argeș, Florian Ștefănescu Goangă a urmat școala primară în orașul său natal, apoi cursurile Liceului ”Matei Basarab” din București, pe care l-a absolvit în anul 1899. S-a înscris în paralel la Facultatea de Drept și la Facultate de Filosofie și Litere.
În sfera dreptului, și-a luat licența în anul 1904, devenind ulterior profesor suplinitor la Liceul Institutele Unite, urmând în continuare cursurile Facultății de Filosofie și Litere cu licență în anul 1905, unde i-a avut ca profesori, printre alții, pe Titu Maiorescu și Constantin Rădulescu Motru.
În anul 1908 s-a căsătorit cu Elena Papadopol, fiica unei familii bogate de origine greacă din Galați. În același an, cu sprijinul material al soției și însoțit de aceasta, a plecat în Germania, la Leipzig, pentru a-și continua studiile superioare. Acolo a studiat cu reputatul savant Wilhelm Wundt, între anii 1908 -1911.
Teza de doctorat cu titlul ”Cercetări experimentale asupra accentuării afective a culorilor” s-a bucurat de un succes deosebit, fiind publicată nu numai în Germania în anul 1911, ci și în Franța în 1932, în Rusia în 1940 și în Statele Unite în 1972. Ulterior, Florian Ștefănescu Goangă a fost profesor la Catedra de Psihologie a Universității din Cluj în 1919, subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice între 1936 -1937 și la Ministerul Educației Naționale în 1937.
În 1931, la Cluj, a pus bazele Societății de psihologie, structurată în patru secțiuni corespunzătoare celor mai însemnate domenii ale psihologiei aplicate: psihologia educației, psihologia economică, psihologia juridică și psihologia medicală.

A scris lucrări și studii de o mare importanță pentru domeniul psihologiei. Între anii 1921 și 1936, în casa de pe strada Republicii numărul 13, s -a ocupat personal de primul institut de psihologie experimentală din România.

Varga Attila: Aici se predau cursuri moderne de psihologie experimentală, psihotehnică și psihologia muncii, iar metoda științifică era piatra de temelie a fiecărui demers. Institutul avea o dublă dimensiune.
Era un bastion al cercetării teoretice, dar și un catalizator pentru reformarea educației și a sistemului social prin intermediul psihologiei aplicate. Într-o Românie interbelică în plină modernizare, el a fost dovada că știința putea prinde rădăcini solide și dincolo de frontierele consacrate ale Europei Occidentale.
Florian Ștefănescu Goangă a transformat acest institut într-un nucleu academic de referință, atrăgând colaborări naționale și internaționale, participând la congrese și influențând politica educațională a vremii.
Din păcate, institutul a fost desfințat în 1936 pe fondul unor transformări instituționale, dar și din cauza presiunilor bugetare și ideologice care au început să se facă simțite în Europa anilor 30. Catedra de Psihologie de la Universitatea din Cluj a continuat să funcționeze, pregătind generații întregi de specialiști.
Mai mult decât atât, munca sa a consolidat statutul psihologiei ca disciplină universitară în România, contribuind la legitimarea ei în fața unei societăți adesea sceptice față de științele umaniste.

Florian Ștefănescu Goangă a păstrat întotdeauna această casă ca simbol al începuturilor, un veritabil sanctuar al cunoașterii. Placa memorială de pe fațadă, discretă dar grăitoare, consemnează contribuția lui esențială la dezvoltarea științei psihologice. Ea este o relicvă care nu cere admirație, ci cunoaștere și invită trecătorul să ridice privirea și să-și amintească faptul că uneori, în cele mai tăcute clădiri, s-au auzit cele mai importante întrebări: