Istoria Gospodăriei din Mărișel povestită de cei care au copilărit acolo | AUDIO
Gospodăria din Mărișel, județul Cluj se află în patrimoniul Parcului Etnografic al Transilvaniei Romulus Vuia.
Articol editat de cristina.rusu, 31 iulie 2025, 12:10 / actualizat: 31 iulie 2025, 22:54
În 1975, în Parcul Etnografic Național Romulus Vuia din Cluj-Napoca, era instalată Gospodăria din Mărișel. Patru dintre membrii familiei Crișan, oameni înstăriți din comuna Mărișel, cu ajutorul unor meșteri, au demontat casa construită, prin 1910, de bunicul patern și au ridicat-o din nou în Cluj, într-un loc special dedicat ei, în Parcul Etnografic din Hoia.
La 50 de ani după acel moment, cinci din frații Crișan, care s-au născut și copilărit în Gospodăria de la Mărișel, s-au întâlnit la o poveste, pe prispa casei părintești. A fost cu multe aduceri aminte din vremuri de demult, cu lacrimi de bucurie și nostalgie, dar și cu multă voie bună și recunoștință, așa cum frații buni știu să fie împreună.
Ioan Crișan, Traian Bogdan, Maria Ghiurca, Victoria Colta și Părintele Vasile de la Dumbrava au avut aceeași mamă. Prin anii ’50-’60, mai ales printre rudele apropiate, din același sat, și din părinți cu mulți prunci, copiii se dădeau “de suflet”, adică erau crescuți în familii care nu aveau urmași, dar aveau avere.
Așa a fost și în familia Crișan din Mărișel, județul Cluj. Fetele și Traian, Trăienuț, cum îi spun frații, au crescut în alte case. Trăienuț era cel mai mic, când a fost dat “de suflet”. Însă, toți își amintesc de copilărie, pentru că locuiau aproape unul de altul, la distanță de câte o curte. De multe ori se strigau, peste gard, dintr-o ogradă în cealaltă. Drag le-a fost acasă, în satul natal.
Ioan Crișan e cel mai mare. S-a născut în 1950. Își amintește despre toți și cum mama i-a născut pe fiecare.
Mama trudea mult și făcea toate muncile din ogradă. Nu se plângea, iar lor nu le-a lipsit nimic, niciodată. A fost o mamă bună și i-a legănat pe fiecare, iar noaptea, dormea pe apucate. Dacă nu o trezea pruncul, „o chema” clopotul de la moara lipită de casă, că era nevoie să mai toarne pentru măcinare.
Au fost nouă. Atâția a născut mama, tot la doi ani, unul de celălalt. O parte s-au dus la Domnul, iar cei rămași au trăit și trăiesc în pace bună unii cu alții.
Viața la munte nu a fost ușoară. Locuiau toți într-o singură cameră și au crescut uniți și cu multă iubire.
Iernile aduceau zăpadă mare, până la poalele mamei, își amintește Maria Ghiurca, iar drumul pe jos, până la școală era greu prin nămeții mari. Hainele rămâneau de la un frate la altul și erau cârpite, când le venea rândul. Copiii erau spălați cu apa rece din râu, iar mâinile amorțeau de frig, atunci când frecau îmbrăcămintea, așternuturile și scutecele.
Victoria Colta a trudit cel mai mult, în ograda părinților care au crescut-o, dar frații i-au fost aproape și au ajutat-o când au văzut că-i prea mică să poată duce multe griji.
Părintele Vasile de la Mănăstirea Dumbrava e ‘ăl mai mic dintre frați și a stat lângă mama, după ce au plecat cei mari la casele lor. Îi plăcea mult să culeagă flori de pe câmp. Bunul Dumnezeu pesemne că a avut plan mare cu el, că nu l-a lăsat să piară atunci, la 3 ani, când l-a luat viitura și l-au găsit ai lui după ce a rămas agățat într-un gard cu sârmă ghimpată.
În Gospodăria de la Mărișel, din parcul Etnografic Național “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, vizitatorii pot admira o „casă cu moară şi dolie, Casa Ioan Crișan, din Munții Apuseni. Are prispă, bârne fasonate din brad, acoperiş în trei ape şi calcan cu învelitoare din şindrilă de brad”. În gospodărie regăsiți și “colnă cu coteț, o șură cu grajd și o piuă pentru ulei.” (Elena Bărbulescu, autor fișă, ETNOMON)
Alina Nechita
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.
