Poemele de luni: Varujan Vosganian

A fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România între anii 2005-2024 și ales președintele acesteia în anul 2024.

Articol editat de cristina.rusu, 28 iulie 2025, 13:54

“Despre ce altceva aș putea să scriu, dacă nu despre mine, despre ceea ce eu văd și voi nu vedeți, despre ceea ce spun cu buzele strânse, încât nici măcar liliecii, cu auzul lor ascuțit, nu aud, despre singurătatea pe care cu nimeni n-o-mpart, căci mai ușor e să împarți trupul decât singurătatea, scriu mai ales despre ceea ce am trăit și nu doar despre ce-am făptuit, în cearta universaliilor împăcarea vine din miezul pământului, nomina nula tenemus, între trăire și făptuire se află nașterea poeziei”, scrie într-unul dintre poemele publicate în România Literară, poetul, eseistul, politicianul, economistul, matematicianul Varujan Vosganian născut la 25 iulie 1958 în Craiova.

După finalizarea studiilor la liceul Alexandru Ioan Cuza din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București în anul 1982, ca șef de promoție și Facultatea de Matematică a Universității București în 1991. Obține în 1998 titlul de doctor la Academia de Studii Economice din București, cu o temă privind reforma piețelor financiare.

A fost senator între anii 2004-2016 și Ministru al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului din România.

A fost vicepreședintele Uniunii Scriitorilor din România între anii 2005-2024 și ales președintele acesteia în anul 2024.
Este președintele Uniunii Armenilor din Romania din 1990.

Publică volumele de poezie: Șamanul Albastru, Ochiul alb al reginei, Ei spun că mă cheamă Varujan, Iisus cu o mie de brațe, Cartea poemelor mele nescrise, Neîndemânatic de viu. Este și autorul romanelor: Copiii războiului, Dublu autoportret, Patimile după Gödel, Cartea șoaptelor, dar și de nuvele și povestiri: Statuia Comandorului, Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, Povestiri despre oameni obișnuiți.

Este și autorul unor cărți de specialitate: Jurnalul de front: articole economice, Contradicțiile tranziției la o economie de piață, Reforma piețelor financiare din România.

Opera sa a fost tradusă în peste 20 de limbi: armeană, germană, portugheză, persană, cehă, bulgară, croată, engleză, sârbă, ucraineană, poloneză, neerlandeză, etc.

Câștigă mai multe premii literare: Premiul „Cea mai bună proză a anului” pentru volumul „Statuia Comandorului”, Premiul internațional de poezie „Nichita Stănescu”, Premiul „Cartea anului 2009” pentru romanul „Cartea șoaptelor” , premiul „Cea mai bună proză a anului” oferit de revistele literare: România literară, Observator Cultural, Arges și Viața Românească, premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Trofeul Mihail Sebastian pentru romanul „Cartea șoaptelor” și Premiul „Tristan Tzara” pentru poezie, conferit de revista multiculturală Niram Art în colaborare cu ICR Madrid, Marele Premiu ANGELUS, Premiul Cititorilor „Natalia Gorbanevskaia” și Premiul pentru „Cea Mai Buna Traducere”, în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale ANGELUS, precum și numeroase premii care au legătură cu domeniul economic.

În 2006 primește Premiul Academiei Române pentru contribuția la dezvoltarea științei și culturii românești și tot din 2006 este Doctor Honoris Causa al Universității „Vasile Goldiș” din Arad.
În 2006 și 2013 i se decernează Medalia de aur pentru cultură, oferită de Guvernul Armeniei.

“Scriitura are, pentru emoția artistică, aceeași funcție misterioasă pe care o are sângele pentru corp. Sângele e viu câtă vreme se varsă în sânge, curge pe tăcute, face parte din trup și totuși nu e vizibil, descrierea trupului nu-l include. Sângele e important nu prin el însuși, ci prin ceea ce însuflețește. Prin ritmul care face venele și inima să pulseze. Așa și cu scriitura. Ea e importantă prin ceea ce însuflețește, prin emoția artistică pe care o stârnește. Fără o scriitură potrivită, literatura e golită de sânge, are privirile goale și obrajii uscați. Nu trăiește nici când se scrie, cu atât mai puțin când și dacă se citește. N-are nicio șansă să ne tulbure când e vie, cu atât mai puțin să ne bântuie după moarte. Scriitura e ca o fundație, nu ea e înțelesul, dar fără ea nu poți înțelege.” afirmă într-un interviu oferit lui Adrian Lesenciuc, poetul Varujan Vosganian care ne oferă o perspectivă filosofică asupra actului miraculos al a scrisului care făurește atât răspunsuri cât și întrebări, în tandem.

Numele meu

ei spun că mă cheamă Varujan
dar dacă-i așa, e spre folosul lor
numele meu le aparține lor, nu mie

ceva din mine e mai vechi decât cartea
cu coperți de argint
decât cristelnița de argint, decât pasărea
cu clonț de argint
din care picură untdelemnul
ceva din mine e mai vechi decât orice bucată de-argint
e, mai degrabă, o bucurie a argintului
o limpezime a apei

ei spun că mă cheamă Varujan
și, totuși, care e numele meu
când nu mă cheamă nimeni?

Prefață

despre lucrurile care nu s-au întâmplat dar nu se mai întorc
despre drumul prea scurt ca să pot ajunge
la capătul lui
despre mulțimile care mă apără de mine însumi
despre firimiturile de la masa de seară
când ceva din mine mă vinde
despre gândurile care se repetă la nesfârșit
ca-ntr-o oglindă așezată în fața oglinzii
despre liniile palmei pe care, citindu-le, ghicitoarea
mi-a spus că o să trăiesc mult și bine
dacă o să pot traversa o punte

și de atunci am tot timpul senzația
că trupul meu se clatină pe puntea aceea

și iarăși despre lucrurile care s-au întâmplat și se tot întorc
despre frica de a iubi înainte de a fi iubit
despre așternutul rămas după o noapte de dragoste
ca un mormânt răscolit
despre ploaia care numără toate clipele
într-o singură clipă

despre mine

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.