Filmul de weekend: Severance
Angajații fără drepturi, supuși unui control total și lipsiți de orice drepturi există deja. Dar în serialul Severance ideea terorii și a abuzului e dusă ceva mai aproape de perfecțiune cu o metodă inovatoare. Din fericire e încă la stadiul de ficțiune, dar una care i-a dat fiori lui Tiberiu Crișan.
Articol editat de cristina.rusu, 26 iulie 2025, 00:00
Atenție, manageri! Un cip revoluționar face din oricine angajatul perfect! În filmul Severance.
Ajungi la birou, și cum ai pășit înăuntru, uiți de toate. Problemele tale de acasă rămân la intrare. În felul ăsta vei da totul pentru companie, concentrat sută la sută pe munca ta. Nici nu ai avea la ce altceva să te gândești, fiindcă realmente habar nu ai cine ești ori ce faci în afara orelor de program.
E visul oricărui manager despotic, obsedat de glorie și muncă într-un asemenea hal încât e ferm convins că angajații trebuie să renunțe la viața personală și să-și dedice viețile în totalitate companiei.
Din păcate pentru felul ăsta de șefi oamenii mai și obosesc, așa încât trebuiesc totuși lăsați acasă la odihă câteva ceasuri. Dar asta numai cu condiția ca mâine să revină proaspeți și cu o infinită poftă de muncă!
Ceea ce se rezolvă cu ajutorul unui cip. Cipul fermecat divide persoana căreia i s-a implantat în două – tipul de la birou și cel de acasă sunt – fizic – aceeași ființă. Atâta doar că memoria ți se șterge de îndată ce vii, respectiv pleci de la muncă.
Așa că acasă poți să-ți vezi de ale tale, iar la serviciu nu te va împiedica nimic să-ți faci treaba, să atingi targetul și să duci mai departe laolaltă cu colegii tăi mărețele valori ale companiei pentru care ai șansă să muncești.
De fapt, nuanțăm. Acasă ești cam frânt, iar la muncă – de-a dreptul terorizat. Mai mult sau mai puțin subtil, nici nu contează. Oricum nu-ți amintești nimic după terminarea programului.
Contează să fii ținut în permanență sub control, într-un spațiu aparent generos dar claustrant. Încăperea are o suprafață mare, dar un tavan mult prea jos. Tu și colegii tăi sunteți așezati fix în mijloc. Butonați computere de ani ’70 a căror tastatură nu are o comandă esențială – Escape (ieșire). Nu vă e clar ce faceți sau cât sens are munca voastră. Interacțiunea între departamente e inexistentă, holurile lungi și sterile pare că nu duc nicăieri.
Dacă călcați pe bec veți fi torturați, dar veți fi conduși către camera sinistră cu zâmbetul pe buze. Dacă îndepliniți planul, primiți prăjiturele și câteva minute de dans pe o muzică aleasă de voi. Dacă vă îndrăgostiți de un coleg, unul dintre voi va fi dat afară. Întrebările voastre nu primesc răspunsuri clare. Atmosfera, în aparență prietenoasă, e defapt una a terorii și a supunerii necondiționate.
Cel mai îngrozitor lucru e că n-ai cum să pleci. Degeaba spui la serviciu că nu mai suporți, nu te ia nimeni în seamă. Ar trebui să vii cu demisia scrisă de-acasă, ori memoria ta din afara orelor de muncă nu conține amintiri de la birou.
Iată deci că s-a găsit modalitatea de a transforma omul în angajatul perfect. Din fericire, asta funcționează doar în serialul Severance.
Și, ca filmul să aibă un fir narativ, un punct culminant, nici măcar în compania Lumon lucrurile nu merg chiar cum trebuie. Dar tocmai de asta m-am uitat cu sufletul la gură la prima serie, al cărei ultim episod e și cel mai bun. Plin de surprize, tensiune și un strop de mister ce lasă loc unei continuări.
Ea există, a venit în prima jumătate a anului acesta și a prins cele mai multe nominalizări la premiile Emmy 2025 – 27, inclusiv pentru cel mai bun serial și pentru cel mai bun actor în rol principal – Adam Scott. Din distribuție mai fac parte John Turturro, Christopher Walken și Patricia Arquette.
Și (nu m-am așteptat la asta) – Severance e regizat de actorul de comedie Ben Stiller. Nici o legătură cu comedia, ba dimpotrivă, e un film cât se poate de serios. Vă pune pe gânduri online, pe Apple TV.
Tiberiu Crișan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.