Poemele de luni: Adrian Alui Gheorghe

Despre dulcele necunoscut care ne acaparează.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 21 iulie 2025, 12:29

“Relația cu literatura este una dinamică, firește, dacă ai intrat în acest teritoriu, nu mai ai liniște. Te simți ca prințul din poveste care a intrat în teritoriul tinereții fără bătrânețe și care are nostalgia a mereu altceva, ceva neștiut dar presimțit, ceva care există doar fiindcă este imaginat. Literatura este un asemenea teritoriu, plin de promisiuni și plin de capcane, dar toate neliniștile sunt promisiuni, sunt orizonturi care merită explorate”, afirmă poetul Adrian Alui Gheorghe despre dulcele necunoscut care ne acaparează, într-un interviu acordat lui Cristian Pătrășconiu în România Literară.

S-a născut la 6 iulie în Grumăzești, județul Neamț. Este absolvent al facultăţii de filologie din cadrul Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi, specializarea română – limba latină cu licenţa obținută în anul 1986 și doctor în filologie din anul 2004, cu teza Tinereţe fără bătrâneţe şi sentimentul tragic al timpului.

Activitatea sa profesională este vastă: operator chimist, profesor de limba şi literatura română, profesor îndrumător, redactor la ziarul Ceahlăul, consilier la Inspectoratul pentru Cultură, director al Complexului Muzeal Judeţean Neamţ, consilier la Inspectoratul pentru Cultură, director al Inspectoratului pentru Cultură, consilier la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, director executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, toate executate în județul Neamț, director al revistei de cultură şi arte Antiteze, profesor asociat la Facultatea de Muzică din Piatra Neamţ, filială a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj Napoca, deputat de Neamţ.

Este redactor asociat al revistelor de cultură: Convorbiri literare, Poezia, Hyperion, Zburătorul, Credinţa neamului, Asachi, Caietele de la Durău.

Publică mai multe cărți de poezie: Ceremonii insidioase, Poeme în alb – negru, Intimitatea absenţei, Cântece de îngropat pe cei vii, Fratele meu, străinul, Supravieţuitorul şi alte poeme, Complicitate, Îngerul căzut, Gloria milei, O dramă la vânătoare – antologie. Publică, de asemenea, romane – Luna Zadar, Laika, texte cu caracter socio – politic, eseuri despre influenţa eticului asupra esteticului în societatea actuală, proză scurtă – Goliath, dialoguri – Muşcătura de măr/ dialog Adrian Alui Gheorghe cu Vlad Alui Gheorghe, dar și cărti de cronici literare precum Prăvălia cu poezie și traduceri.

Activitatea sa publicistică însumează peste 600 de articole: studii, eseuri, cronici literare, interviuri în reviste de cultură unde are rubrici permanente. A fost membru al juriului Uniunii Scriitorilor din România.

Este fondator al Asociaţiei Culturale Conta care conservă şi promovează valorile culturale ale zonei Neamţ.

Câștigă mai multe premii literare: Premiul pentru proză Liviu Rebreanu, premiul ”Nichita Stănescu” al Serilor de poezie de la Deseşti, Cununa de lauri de la Alana la Turnirul de poezie de la Alana, Premiul Naţional de Poezie Poesis, Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 2000 primește titlul Meritul Cultural în Grad de Cavaler grad A și în 2010 cel de Ofițer grad A.

“Viața bate filmul, auzim adesea; ima­ginarul (re)creează viața, ne spun poezia și proza lui Adrian Alui Gheorghe”, afirmă Ioan Holban despre abilitățile creative ale poetului care oferă un exercițiu constant de retrăire, adică de a atinge mereu prezentul.

“…scriu ca să ajung la inima câtorva oameni, eventual la inima unui cititor ideal, pe care mi-l imaginez că așteaptă să primească un mesaj de la mine. Uneori am viziunea că scriitorul este în postura naufragiatului pe o insulă pustie, iar scrierile sale sunt acele mesaje „încapsulate“ între două coperte, aruncate oceanului, prin care cere să fie văzut, salvat. Uneori mesajul ajunge la cel menit să fie salvatorul, de multe ori nu ajunge”, ne descrie Adrian Alui Gheorghe actul poetic menit să străbată chiar și cele mai austere condiții umane.

Ceea ce nu poate fi tradus

De dimineața pînă seara traduc ceea ce văd
într-o limbă aproximativă, convențională,
deși lucrurile nu par foarte dornice să fie
cunoscute
traduc noțiunea de copac în cuvântul copac
traduc noțiunea de cer în cuvântul cer
dragostea mea pentru tine o traduc prin cuvîntul
dragoste
și simt că pierd mereu ceva
o anumită respirație nu poate fi tradusă
și asta mă face să fiu oarecum nefericit
taci, zici tu, ceea ce nu poți tu traduce
o face porumbelul cu uguitul lui.

Poem

Am scris cîndva un poem despre înflorirea
cireșului de pe marginea drumului,
altcineva a adunat cireșele, le-a mâncat;
am scris cândva un poem de dragoste
de dragul dragostei
după ce am văzut o fată care urca într-un tren
nu știam cum o cheamă,
nu știam unde merge
nu am putut spune nimic
nici chiar despre cel care a strâns-o
în acea seară în brațe
deși mulți au spus, citind,
câtă emoție, câtă risipire, câtă viață,
seamănă cu ce-am iubit noi
seamănă cu ce au iubit alții.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.