Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

Ce mai citim: Recomandarea bibliotecarului

O carte despre lucrurile cele mai fragile din viață: iubirea, moartea, abandonul, memoria.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 13 iulie 2025, 00:00

Astăzi vă propun o lectură care pare delicată la prima vedere, dar care ascunde forță, luciditate și poezie în doze neașteptate, un volum care îmbină sensibilitatea artistică cu o luciditate tăioasă, într-un format neașteptat și provocator.

Este vorba despre „Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac – o autoare care a reușit să impresioneze cititori din toate colțurile lumii prin felul în care scrie despre lucrurile cele mai fragile din viață: iubirea, moartea, abandonul, memoria.

Este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane de expresie română. S-a născut la Chișinău, în Republica Moldova, în anul 1978. Și-a început cariera ca jurnalistă, devenind cunoscută prin rubrica sa „Povești adevărate”, dar și ca prezentatoare de știri. A debutat în literatură cu volumul „Fabule moderne”, după care au urmat romanele care au consacrat-o: „Vara în care mama a avut ochii verzi” și „Grădina de sticlă” – cărți traduse în numeroase limbi și premiate internațional.

Însă „Fabule moderne” este primul ei volum – o carte diferită de romanele de mai târziu, dar la fel de intensă. Publicată inițial în 2014 și reeditată recent, cartea adună peste 40 de texte scurte, scrise în formă de fabulă – însă nu vă așteptați la fabule clasice, cu animale vorbitoare și o morală simplă. Acestea sunt scrise pentru oamenii mari, pentru cititorii care caută în literatură un refugiu, dar și o oglindă.
Cartea nu este o simplă colecție de texte scurte, ci o radiografie poetică a lumii în care trăim. Autoarea ia forma tradițională a fabulei și o transformă într-un vehicul al emoțiilor, al adevărurilor incomode și al reflecțiilor sociale profunde. Personajele sale – oameni, animale, umbre, lucruri – vorbesc despre singurătate, iubire, durere, indiferență, compasiune. Nu avem aici morala clasică de final, ci mai degrabă o întrebare care rămâne să ne însoțească.

Fiecare povestire este o lume în miniatură. Unele au doar câteva rânduri, dar spun cât un roman. Sunt texte despre mame singure, despre copii invizibili, despre femei care iubesc în tăcere, despre răni pe care nimeni nu le vede. Sunt povești care vorbesc despre noi, cu tot ce ascundem sub piele: frici, așteptări, doruri, tăceri.

Limbajul este poetic, adesea minimalist, dar plin de forță. Unele fabule sunt tandre, altele te răscolesc. Sunt parabole moderne despre dezumanizare, despre superficialitate, dar și despre frumusețea gesturilor mici. Autoarea își asumă sarcasmul și ironia, dar nu ca să lovească, ci ca să trezească.

Este o carte ideală pentru cititul fragmentat – poți să o deschizi oriunde și găsești o poveste care să te pună pe gânduri. Dar, în același timp, e o carte care creează dependență – pentru că fiecare text lasă urme și te cheamă la următorul. Cartea poate fi citită rapid, dar nu se uită ușor. Unele texte dor, altele te fac să zâmbești amar sau să oftezi lung.

E genul de carte care nu are nevoie de pagini multe pentru a-ți spune ceva esențial despre umanitate, despre noi, așa cum suntem în goana zilnică, în relațiile cu ceilalți, în fața suferinței sau a iubirii. O oglindă în care ne recunoaștem – chiar și atunci când n-am vrea.

Fabulele Tatianei Țîbuleac sunt, de fapt, mărturia sinceră a unei femei care încearcă să descopere, în lumea în care își caută locul, acele gesturi mărunte, dar pline de sens, care aduc bucurie. Volumul devine un ghid emoțional despre cum să facem față părților întunecate ale vieții — o colecție de povești despre oameni care s-au lovit de nepăsare, de cruzime, de excludere, doar pentru că au îndrăznit să fie altfel, să gândească diferit sau să nu renunțe la propria autenticitate.

Este, așadar, o invitație la reflecție, te face să te oprești o clipă din ritmul cotidian și să-ți pui întrebări. Despre tine, despre ceilalți, despre cum arată umanitatea în lumea noastră grăbită.

Dacă sunteți în căutarea unei lecturi care să nu fie doar frumoasă, ci și profundă, sinceră, autentică – vă recomand „Fabule moderne” de Tatiana Țîbuleac.

Recomand această carte celor care iubesc literatura densă în emoții, celor care preferă metafora în locul explicațiilor și celor care caută sensuri ascunse în gesturi mărunte. E o carte de citit încet, doar tu cu tine, de recitit, de păstrat aproape, iar la sfârșit nici nu mai știi dacă tu ai ales cartea sau dacă ea te-a găsit pe tine.

Tatiana Țîbuleac ne amintește că uneori, o povestire bine scrisă poate spune mai mult decât un roman întreg și că adevărul, oricât de mic, merită rostit. Și poate, cine știe, veți găsi într-unul dintre texte chiar povestea voastră.

Citiți. Reflectați. Simțiți. Pentru că, uneori, cele mai mari revelații vin în cele mai mici forme.

Vă așteptăm să împrumutați această minunată carte de la Sediul Central al Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj, de la Sala de limbă și literatură română.