Poemele de luni: Mariana Bojan

Debutul literar se produce cu poeme în revista Tribuna în anul 1969 iar cel editorial cu volumul Elegie pentru ultimul crâng, în anul 1976.

Articol editat de cristina.rusu, 16 iunie 2025, 11:55

“La mine Poezia și Pictura au mers în paralel încă din studenție. Dar aici este o problemă: fiecare dintre cele două fură o parte din timpul celeilalte. Pauzele de trecere de la poezie la pictură și invers sunt cele mai păguboase. O viață împărțită în fel și chip este oricum prea scurtă pentru creație. Rezumând, sunt un autor frustrat și mi-e cu atât mai greu să dau socoteală de timpul risipit aiurea, căci în opinia mea Poezia și Pictura sunt pe poziții egale”, spune poeta și artistul plastic Mariana Bojan despre căutarea echilibrul artistic. S-a născut la 16 iunie 1947 în Câmpia Turzii, județul Cluj.

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în anul 1973, secția pictură.

Debut literar se produce cu poeme în revista Tribuna în anul 1969 iar cel editorial cu volumul Elegie pentru ultimul crâng, în anul 1976.

Primește premiul de debut al Editurii Dacia.

Publică mai multe volume de poezie:  Judecătorul de păpuşi, Haina de cânepă,  Phantasticonul, Expertul și păsările, Epistole din Piața Norilor, rezervația patetică – antologie de autor dar și proză scurtă: Ultima noapte a Şeherezadei și Dansul câinilor care este microroman.

Este Inclusă în antologiile: Eu port această fiinţă în 1972, Poèmes de Roumanie, France în 1994, Transylvanian Voices în 1994, Poeţi clujeni contemporani în 1997, Cartea cărților copilăriei, antologie de proză, coordonată de către Irina Petraș în anul 2024.

“Poemele Marianei Bojan au o netă alură spirituală şi livrescă, cu o sensibilitate acută la avatarurile realităţii diurne, dar şi la universul de taină şi mister al visului, al oniricului de extracţie fantastică. Rafinamentul, culoarea delicat aşternută pe pânza poemului, zvonul esenţelor pe care îl bănuim aproape de fiecare dată în aceste versuri, fantasmele copilăriei colorate afectiv şi redate ca într-un joc de oglinzi paralele – sunt peceţile stilistice şi de viziune reprezentative pentru creaţia Marianei Bojan, atât pentru domeniul poeziei, cât şi pentru acela al prozei. Simţul culorii şi al proporţiilor, arhitectura întregului, clădită cu rafinament, trădează formaţia plastică a autoarei, capacitatea sa de a prinde în cuvântul evocator o întreagă lume, cu liniile, contururile şi cromatica sa inepuizabile”  îi conturează opera, Iulian Boldea.

S-a specializat în restaurare pictură de șevalet la București și Bruxelles.

A fost restaurator la Muzeul de Arta și la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj între anii 1973-1985.

Mariana Bojan își expune picturile atât în țară – prezentă la Saloanele anuale de pictură și grafică din Cluj și la Saloanele republicane de pictură din București precum și în SUA, Franța, Italia sau Germania.

Este Membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj și a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

“Echinoxistă din prima generaţie, dar apărându-şi autonomia cu o generoasă izolare, Mariana Bojan a început copilărindu-se şi a înaintat pas cu pas, vârstele biologice şi cele poetice neintrând în conflict şi ruptură, ci însoţindu-se în creşteri fireşti, de nimic din afară zorite… Oximoronică, hrănindu-se din contrarii şi cumpene gospodărite cu o încăpăţânată „voinţă de armonie”, poeta struneşte fiorul tragic cu o artă aparte a prefacerii „zdrenţelor secolului” şi „zdrenţelor visării” în haine de sărbătoare ori măcar de carnaval” o pictează în cuvinte Irina Petraș iar noi, cititorii, vizualizam tabloul complet și total.

Covorul de iarbă

Copilule, nu ştiu unde eşti,

nu  ştiu ce faci

Când albastrul întinde mâinile

după sufletul meu

Şi simt o durere ascuţită

în umbră

Copilule, nu ştiu unde eşti,

nu ştiu ce faci

Când îmi trec prin corp

animale speriate

Şi ziua încetinită

în duhul ei întunecat

Nu se mai aude

Copilule, nu ştiu unde eşti,

nu ştiu ce faci

Când iarna îmi trage

de sub picioare

covorul de iarbă

Şi noaptea trece pe lângă mine

Cu o altă cetate în gând …

Cum se face…?

Cum se face

Că nu e nimeni lângă mine

Când cosesc iarba

În spatele casei

Ori, noaptea când îmi zboară prin inimă

Cocori sângerii?

Cum se face

Că nu-i nimeni lângă mine

Când şlefuiesc

Mica mizerie a zilei

Până când între cuvinte

Irupe o mică scânteie?

Cum se face

Că nu-i nimeni lângă mine

Când hula îmi zboară acoperişul

Iar eu devin

Insula propriului meu corp

Aşteptând încă o dată

Şi încă o dată.

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.