Poemele de luni: Rodica Marian

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 2 iunie 2025, 12:51

“Dorind să-ţi reverşi sufletul, când scrii poezie, să găseşti o tresărire interioară, care să-ţi răspundă apoi ca prin oglindă, din poem, acestea cred că sunt momente privilegiate, pentru orice om care creează… Actul poetic este, din punctul meu de vedere, un act salvator, dar şi un act de iniţiere în misterele existenţei. Este şi un act de iniţiere în misterul Eului.” spune Rodica Marian născută la 1 iunie 1944, în Beiuş, județul Bihor.

A fost cercetător ştiinţific principal I , secretar ştiinţific și director adjunct la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca, din cadrul Academiei Române. De asemenea are titlul doctor în filologie din 1998 cu o teză despre Reinterpretarea Luceafărului eminescian.

Se specializează în variate domeniii ale lingvisticii: lexicologie, lexicografie, stilistică, semantică, poetică, semiotică.

Semnează multe eseuri şi exegeze literare în reviste din ţară şi străinătate.

“Poetă prin vocaţie şi cercetătoare în lingvistică, istoria şi critica literară, prin formaţia academică, Rodica Marian începe sa-şi scrie cărţile la maturitate, după o îndelungă şi consistentă experienţă livrescă. Fără tatonări şi complexe, cercetătorul dă piept cu însuşi mitul fundamental al literaturii române, cu opera eminesciană adică. […] Insistenţa şi perspicacitatea analitică, mereu conjugate cu o specială erudiţie a detaliilor, constituie mărcile unui discurs critic expansiv şi acaparator, pasional într-un mod aproape ostentativ. […] Experienţa livrescă doar asigură elementele de organizare ale unor stări poetice a căror substanţă este de natură spirituală şi metafizică”, ii descrie vasta lume interioară și exterioară, Petru Poantă.

Din 1973 lucrează ca redactor şi revizor la Dicţionarul tezaur al Academiei – DLR, fiind coautoare a mai multor volume ale acestui dicționar şi autoare a mai multor cărţi.

Publică mai multe volume cu statut individual cât și antologic: Iluzii mărunte de schimb, „Lumile” Luceafărului, Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral, Dicţionarul Luceafărului eminescian, Luceafărul, CD multimedia – primul CD în lume dedicat unei opere literare ca text integral, incluzând şi lexicul tuturor variantelor, Luna şi sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu, Hermeneutica sensului. Eminescu şi Blaga, Identitate şi alteritate. Eminescu şi Blaga, ,Dicţionarul Luceafărului eminescian – ediţie definitivă.

Volumele de poezie publicate sunt: Chipul şi asemănarea, Ferma de fluturi, Subterane și clopote, O sută și una de poezii, Poeme/Poems – volum bilingv român – englez.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Colaborează cu poezie şi cronici la importantele reviste de cultură din țară și străinătate, dar și cu studii de specialitate în volume colective din afara țării.

“Rodica Marian e cercetătoarea prin excelenţă. Nu poate fi atrasă în jocuri ale fragmentului, provizoriului, nedefinitului – eseurile sale sunt toate tobă de carte, cu o bibliografie la zi, comentată, asumată, ruminată […] Rodica Marian cartografiază „lumile” Luceafărului cu un instrumentar complet, doar ei la îndemână până astăzi. Ca urmare, polemicile discrete, elegante, argumentate, în care se angajează cu locurile comune ale exegezei premergătoare sunt perfect legitime. Invitaţia la re-lectură nu e doar insistentă, ci şi de o competenţă, azi, neegalată” , conchide Irina Petraş.

Este distinsă cu multe premii pentru întreaga activitate: Premiul Academiei Române „Bogdan Petriceicu Hasdeu” în 1995, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj în 1999, Medalia naţională comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu” în 2000, Premiul special „Liviu Petrescu”, Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” în 2004, Meritul Academic în nume personal, 2010 şi Meritul Academic în cadrul colectivului de lexicografi clujeni în anul 2010, premii ale filialei Cluj în anii 2011 și 2016.

“De altfel, poezia ei îmi confirmă bănuiala: tumultuoasă și calmă, limpede și profundă, seamănă cu un râu adânc care curge sub o folie de sticlă”, iar noi vizualizam această imagine subtilă împreună cu Ion Mureșan.

Este decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler din 2010.

Este o călătoare neobosită, călătorește în diverse țări de pe glob, de la Panama la Columbia sau Europa, ori în diverse țări cu rezonanțe exotice.

“Uneori însă, singura modalitate de a fugi de o gravă derută sufletească sau de o frământare fără sens este să scrii despre ea. Scrisul este un act salvator, în primul rând. Pe de altă parte, este un act iniţiatic în descoperirea de sine”, afirmă Rodica Marian despre calitatea curativă a actului de creație.

Mereu, pe drumul Emausului

În fiecare dimineaţă mă străduiesc cu toate puterile,

(nu mă prefac c-aş fi nedumerită),

şi până la trezie

aproape nu mă mai îndoiesc că aş avea un trup.

De fapt încă nu prea ştiu

dacă corpul pe care se cuvine să-l îmbrac

pe cât pot eu de frumos

este carnea de piersică a unui copil

proaspăt îmbăiat

ori rozul stins, uşor asprit de indecizie

Între putrefacţie şi mumificare,

oricum, încă nu realizez

dacă membrele care-ar vrea să se mişte

sunt elastice ori înţepenite,

nu recunosc nici faţa mea, nici pe cea a icoanelor,

deşi stau la pândă, pe dinăuntru,

stau apoi la masă cu acel trup

şi nu-mi pare nimic cunoscut, nici

vorbăria celor doi pe drumul Emausului,

absenţi şi ei din strădania mea,

apoi cineva (poate eu) face un gest

dintre cele mai obişnuite,

cum ar fi grija firească cu care-mi machiez ochii,

la fel de firesc precum Cel care frânge pâinea de fiecare dată,

mereu pe urmele Unicului,

şi trupul părelnic devine un Abel înviat,

aşa cum fapta lui Cain s-ar confunda cu fumul jertfei

şi-ar fi asemenea cu iertarea noastră cea de toate zilele.

Ferma de fluturi

Oricât de vrăjmaşe şi necunoscute,

Nu mă tem de nici unul dintre eu-rile mele,

Nici de cele văzute, ori de cele nevăzute,

Nici de cele auzite sau neauzite,

De nimic din cele pipăite, ori încă nepipăite…

Sufletele mele diurne stau mereu

Într-o fermă de fluturi, fără cer deschis,

Înghesuite în umbre tropicale,

Fâlfâind de neputinţa de-a-şi împlini

Destinul transcontinental…

Am pus caprifoi şi mici orhidee printre florile de sânziene,

La fel de galbene, la fel de albe şi roşietice,

Şi-acum nu mi-e frică nici de toate cele gustate,

De-acele ierburi vindecător-mirositoare

Pe care le port cu mine din alte vieţi

Şi când mă voi duce din nou la Shiraz,

Voi deschide cartea lui Hafez, ştiind prea bine,

Dinainte, orice posibilă previziune,

Apoi mă voi bucura privind la sacra forfotă din jur,

Fără să mă întreb de unde până unde,

De când până când sunt eu ori un altul…

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.