Poemele de luni: Adrian Popescu

Adrian Popescu născut la 24 mai 1947, în Cluj-Napoca.

Articol editat de cristina.rusu, 19 mai 2025, 16:04

Dacă simțiți cu ardoare că vreți să cântați împreună cu Adrian Ivanițchi versurile “Odată am știut să zbor, odată/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”, atunci, știți că, îi suntem recunoscători pentru acest suflu melodic poetului, prozatorului, publicistului, eseistului, redactorului, traducătorului Adrian Popescu născut la 24 mai 1947, în Cluj-Napoca.

A absolvit Facultatea de Litere a UBB Cluj-Napoca în anul 1971.

Debutul literar se produce în revista Steaua iar cel editorial cu volumul Umbria, apărută la editura Dacia în 1971.

Echinoxist de primă generație, este din 1971, redactor al revistei Steaua iar din 1999 până în 2020, redactor-șef.

A publicat mai multe volume de poezie: Umbria, Câmpiile magnetice, Curtea medicilor, O milă sălbatică, Proba cu polen, Vocea interioară, Pisicile din Torcello, Fără vârstă, Poezii – antologie de autor, etc., eseuri: Spuma și stânca, Revelaţii.Cuvinte despre poezie, Italia subiectivă, precum și romane: Tânărul Francisc și Cortegiul magilor.

A tradus din scriitorul Alessandro Baricco.

Este prezent în diverse dicționare și antologii.

Adrian Popescu

“Spirit franciscan, nedramatic (caz mai rar în poezia noastră contemporană), liric cultivat, dens, sobru şi fantast-evaziv, Adrian Popescu face parte din rara familie a serafilor poeziei. O voce distinctă, originală, imaginând un univers al diafanului, al purităţii, o lume cu mitologia ei proprie, cu elemente levitante într-un spaţiu crepuscular deschis, limpede.” spune Florin Șindrilaru.

Volumele sale au fost traduse în limbile :germană, maghiară, macedoneană, franceză.

Susține rubrica de Corespondență literară a revistei României Literară și are vaste intervenții în multe reviste de cultură din România.

A câștigat prestigioase premii:  Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor în 1971 pentru Umbria; Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor în 1979, Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române în 1989, Premiul Național Lucian Blaga în 2017, Premiul Național de Literatură pentru întreaga sa operă al Uniunii Scriitorilor din România în 2024 și altele.

“Adrian Popescu este un poet al dublului în expresia fizică și lirică a căruia fiecare atribut e secondat îndeaproape de opusul său. Divizat și întreg, ezitant și plin de tării, rotund și impar, cum singur se definește, presimte violența purității, îngemănarea picăturii de sânge cu stropul de rouă, cruzimea blândeței, stranietatea lucrurilor simple, taina axiomelor existențiale, cu o permanentă pendulare între ispită și dorință de puritate. Înfiorarea colorează goethean, expedițiile interioare ale poetului, care-și redescoperă aliați suavi, precum zmeura-regină”, îl creionează Irina Petraș.

În 2004 a fost învestit cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler.

Ce ar vedea și simți cititorii poemelor lui Adrian Popescu? O variantă de răspuns o primim însuși de la poet.

“Ar vedea un om febril, încercând să interconecteze lucruri aparent disparate, să omogenizeze stări și situații opuse, replici și priveliști diverse. Un ins fericit că a găsit pentru un ceas, sau mai puțin, punctul miraculos, unde se adună toate acestea. Sau numai astfel i se pare lui? Ce ar vedea peste umărul meu, privitorul? Starea de tensiune benefică a unui om aplecat peste tastele calculatorului, pe cineva privind concentrat un singur punct, focalizînd ceva, renunțând, revenind, trecând printr-un soi de intensă frămîntare lăuntrică, totuși senină.”

Antigona

Șuvițele ei tragice, smoala Erebului,

în coș duce iedera umbrei, nu laur,

din arcuirea buzelor țâșnește tandră

săgeata ironică. Albina, toată de aur,

se-ncurcă-n ceața ce-o țese destinul,

focul din jar îl ațâță. O salamandră

se bucură iar de căldura din inimi,

crește roșeața sa împreună cu vinul.

Așteptăm să luăm avionul în zori,

Sau așteptăm pe chei feribotul?

Zgribulind în ceață, doi călători.

Cine-i cu laur, cine-i cu iederă?

Cine se îneacă, pe cine-l salvează

Ruga fierbinte? Pe cine înotul?

Cine uită de sine? Laur și iederă,

Cine câștigă pierde, iar, totul…

Cine

Cine nu e cu unii, nu înseamnă că e cu alţii,

uneori nu eşti nici cu, nici cu

un încăpăţânat pe care l-ar descăpăţâna

şi unii şi ceilalţi.

Să te balansezi între două lumi,

una în agonie, dar cu un cheag nemuritor,

alta pe cale de a stăpâni totul,

urând pe oricine vorbește

despre sîmburii nemuririi.

Profeții politici ne avertizează

Lumea a căzut

din lac în puţ,

lacul era cam mâlos,

puţul e acum cam îngust,

ochii noştri privesc stelele limpezi,

luna, soarele răsărind din mare,

tot dintr-un fel de strâmtă chilie,

dar ce limpezime-i deasupra.

Bine că am şi eu unde-mi pune piciorul

foarte prudent, pe cărare,

la dreapta-s minele unora,

la stânga capcanele altora,

eu, între, printre, dar spre,

atent să nu-mi prindă glezna

cele două roţi dinţate

ale generaţiilor,

care se-nvârt în sens contrar

De ales, am ales, o spun

când e cazul,

cred că paradisul pot fi ceilalți.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.