Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Dumitru Cerna

Poemele de luni: Dumitru Cerna

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 12 mai 2025, 00:00

“Ce poate fi mai încântător, mai reconfortant, mai benefic decât lectura, în deplina ta intimitate? Când eşti tu astăzi, când toate par a fi un tăvălug în flăcări prăvălindu-se, când eşti tu astăzi, întrebam, atât de intim cu tine însuţi, dacă nu atunci când citeşti, în îngăduinţa tăcut-surâzătoare a bibliotecii tale?”, ne întreabă poetul, publicistul, eseistul Dumitru Cerna, pseudonimul literar a lui Dumitru Bobină, născut la 11 mai 1955 în Cerna, județul Tulcea.

A absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca și este de asemenea licențiat în științe juridice al Facultății “Dimitrie Cantemir”. Are un masterat în ştiinţe administrative și este doctor în filologie din anul 2008 cu lucrarea Panait Cerna. A fost funcționar la Primăria Cluj-Napoca timp de 31 de ani.

Debutul literar se produce cu poezie în revista Tribuna în anul 1987 iar cel editorial în 1993, cu volumul de versuri Cireșe amare.

Publică mai multe volume de poezie: Cireșe Amare, Poeme translucide, Sceptic de rezervă , Simţul care va veni. Poeme ațipite, Urcarea in sicomor. Poeme nombriste, Atotpustiul. Poeme neînserate, Luminătorul. Poeme stâmpărate, Nemaiajungerea. Poeme netocmite, Inutila apocalipsă. Poeme marianice, Fiul. Poeme lutnice, Freamătul și tulburarea și multe altele.

Este prezent de asemenea în diverse lucrări: Caietul cu poeți, Poeți clujeni contemporani Dicționar de poeţi. Clujul contemporan, Vise într-o linişte sumeriană, Poezia pădurii, Un pahar de lumină.Poeţi contemporani clujeni, Clujeni ai secolului XX. Dicţionar esenţial, Personalia. Dicţionar bibliografic, Insula albă.

“De la un volum la altul, timbrul poetic al lui Dumitru Cerna primeşte accente mai dramatice, rezonanţa vocii devine mai plină, mai profundă. Aceasta şi datorită faptului că pentru el cuvântul exprimat, poezia, se confundă cu existenţa, nu atât a sa proprie, individuală, cât existenţa însăşi în care totul se raportează la cei doi poli ai creaţiei”, consemnează criticul Constantin Cubleșan.

Colaborează cu diverse reviste importante din țară și străinătate și este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Poemele sale au fost traduse în franceză, engleză, maghiară, italiană, macedoneană, coreeană şi în graiul aromân.

Câștigă mai multe premii: Premiul Salonului Naţional de Carte şi Publicaţie Culturală, Cluj-Napoca în anii 1993, 1996, 1998, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj în anii 1996, 1998, 2000, 2003, Premiul pentru Poezie la Salonul Internaţional de Carte, ediţia a VIII-a Oradea în anul 2000, Premiul pentru poezie, la Festivalul Internaţional de Poezie Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 2002.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Dumitru Cerna

“Portretele, în ansamblul lor, sunt nişte elogii dincolo de dimensiunea axiologică a fiecărui autor. Căci pentru Dumitru Cerna, poetul este o valoare prin însăşi existenţa sa. În fond, prin aceşti poeţi el elogiază poezia, despre care continuă să creadă că reprezintă un miracol. De altminteri, prin tot ceea ce scrie, prin poezia sa în primul rând, scriitorul se află într-un orizont de descendenţă romantică al creaţiei”, afirmă Petru Poantă iar noi întrezărim întocmai cele spuse în poemele sale.

Primăvară în mine

pleznește primăvara-n liliac
eliberând parfume nostalgie

lumina toată intră-n iasomie
și ard prelung salcâmii în păstăi

așa cum arde trupul în văpăi
și cum se-aprinde veacul secetos

e lacrima din plânset argintos
în nesfârșit de tainica ei fire

cu falduri înspumate de stamine
sacral pulsând în mugurii cei moi

tu ești sămânța ce-arăsare-n noi
și înflorești din freamăt doar în mine

Nemairătăcirea

I.
am făcut versul
alegând după fulgerul lor
cuvintele
mai dinainte făcute
și Poemul
zvelt s-a împlinit
iar el s-a supus șuierului
precum doina
la primenirea ei în zare
după care
contemplându-l
asemeni ție am exclamat
„și iată că toate erau bune”

II.
jilav de la facere
Poemul
este zvântat
de fierbințeala sânilor tăi
arămii
el amiroase a lapte
și a miere și a arsură de la nuri
însoțit de gânguritul Poemului
fac și eu schimb de țărână cu el
învățând să humălesc
cobor
spre cerga verde
ținând la piept
cimbrișorul catifelat
al
nemairătăcirii

III.
sunt cavaler de altar
slujesc cuvântul cel care era
la Dumnezeu
aud muzica din el
și plânsul celor ce l-au trădat
sunt cavaler și soldat
și apăr neodihna
din
duminica aceea
ce nu mi s-a mai dat

IV.
s-a înroșit luna
cu
sângele acestui poem
zorii dimineților de mai
au prins a arde
dimpreună cu salcâmii
peste pământul din mine
și
peste poezie
plutesc parfumele
desprinderii