Prima pagină » Emisiuni » Sesam deschide-te! » Sesam deschide cartea: Întunericul, de Lemony Snicket

Sesam deschide cartea: Întunericul, de Lemony Snicket

Cartea de astăzi chiar așa se numește: Întunericul, și este scrisă de Lemony Snicket.

Articol editat de cristina.rusu, 25 aprilie 2025, 00:00

Lumina are magia și frumusețile ei, dar și întunericul are minunățiile și pacea lui. Întunericul este lumea celor nevăzuți care aduc pace.

Cartea de astăzi chiar așa se numește: Întunericul, și este scrisă de Lemony Snicket. Adevăratul nume al autorului este de fapt Daniel Handler. De când era mic, își dorea să devină scriitor, și atât de mult i-a plăcut ideea încât a crescut și a scris seria de povești, intitulată O serie de evenimente nefericite.

Ilustrațiile cărții de azi, Întunericul, sînt realizate de Jon Klassen, care s-a născut în Canada, și acum trăiește în Los Angeles. A ilustrat multe cărți printre care, Vreau pălăria înapoi, și încă două cărți despre aceeași pălărie.

Traducerea din engleză este realizată de Vlad Zografi, care a scris proză, teatru și a tradus mai multe cărți, printre care și povestea amintită înainte, Vreau pălăria înapoi.

În cartea de azi, aflăm de la început că un băiețel pe nume Laszlo se uită cum soarele de la fereastră începe să coboare încet și se pregătește să apună. Nu-i place asta. Și este pregătit să-l înfrunte pe Întuneric având cu el mereu o lanternă, și la joacă și la somn.

Laszlo evită locurile în care se ascunde întunericul: sertarele, perdeaua de la duș și pivnița, care pare să fie casa întunericului.

Laszlo crede că Întunericul locuiește în pivniță, iar noaptea iese și pătrunde prin ferestrele și ușile casei. Apoi dimineața, întunericul se întoarce în pivniță, iar Laszlo se trezește, deschide ușa pivniței și spune: Salut, întunericule!

Misiunea lui este să se apropie de întuneric. Viteaz Laszlo, până într-o seară, când becul lui de veghe se stinge. Și atunci Laszlo, chemat de întuneric, se încumetă, aprinde lanterna și coboară în pivniță, unde nu a mai fost niciodată noaptea.

Și astfel întunericul devine personaj. Temător, Laszlo încă nu știe că întunericul vrea să-i dea o mână de ajutor.

Intrăm în universul scriitorului, unde întunericul poate fi păzitorul nostru. El ne spune cum întunericul, noaptea, se uită la noi atunci când privim cerul plin de stele.

Băiețelul și întunericul par a fi singurele personaje din casă, pentru că ilustrațiile și cuvintele sugerează că adulții lipsesc din casă, din poveste, dar nu din viața copilului. Pur și simplu este povestea lui Laszlo și Întunericul, în care micul Laszlo îl cunoaște pe Întuneric în felul său, prin firea lui.

Pentru că aici este importantă cunoașterea lui Laszlo despre întuneric, și nu vedem adulții care intermediază de obicei temerile sau curiozitățile copiilor. Aici sîntem noi cititorii, Laszlo și Întunericul.

Imaginile sînt simple, frazele pot fi poetice, cuvintele formează un cântec șoptit plin de mister, totul este un joc la modul serios. Imaginile și cuvintele dau ritm acestei cărți, și permit cititorului să se plimbe prin poveste ca și Laszlo prin pivniță.

De acum, Laszlo nu îl mai întâmpină pe Întuneric cu lanterna.