Prima pagină » Campanii » Ce mai citim? » Poemele de luni: Cassian Maria Spiridon

Poemele de luni: Cassian Maria Spiridon

“Poezia este emoţie pură. Este singura noastră şansă de a ne vedea sufletul”.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 14 aprilie 2025, 12:08

Literatura este mereu în criză. Acesta este farmecul ei. Şi, pentru că este în criză, produce mereu. Niciun talent nu se pierde. Creaţia nu poate fi blocată şi nici înlocuită, aşa că am încrederea că nu poate exista o mai mare încântare decât să citeşti o poezie bună. Cei care sunt refractari nici nu ştiu ce pierd!, afirmă poetul, eseistul, directorul, editorul, revoluționarul român CASSIAN MARIA SPIRIDON născut în Iaşi, la 9 aprilie 1950.

A urmat studiile Liceului Teoretic, secția Reală din Negrești-Vaslui, apoi la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București între anii 1969-1975.

Debutul său literar se produce în revistele Amfiteatru şi România literară în anul 1970.

Cassian Maria Spiridon

A fondat noua serie a revistei Timpul şi a înfiinţat Editura Timpul în noiembrie 1991, editură pe care o conduce și în prezent.A fondat Poezia, revistă de cultură poetică, şi a fost inițiator, cofondator şi coordonator al Caietelor de la Durău. Din 1995 este director al revistei Convorbiri literare aflată la Iaşi.
Între anii 1993-1995 este redactor-colaborator la postul TV Europa Nova din Iași.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societăţii Ziariştilor Români şi al Asociaţiei Ziariştilor Români, membru al PEN-Clubului european şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi din anul 2009.

A publicat peste treizeci de volume de poezie: Zodia Nopții, Piatră de încercare, Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Arta nostalgiei, Nimic nu tulbură viața, Noduri pe linia vietii- antologie, Poeme în balans etc. dar și critică, publicistică şi eseu: Vieți controlate, Farmecul discret al dreptei cumpăniri, Despre barbari sau Invazia omului plat s.a.m.d.

A primit Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie, două premii ale Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu şi Premiul Internațional de Poezie Li Bai și Du Fu pe anul 2018 din China și alte numeroase distincții.

“Cassian Maria Spiridon manifestă în toate domeniile abordate (critică, istorie, reflecții socio-politice și culturale), un patos al documentării și argumentării, o căutare neobosită a surselor care-i pot susține afirmațiile. Îl ajută, de asemenea, deosebita sa hărnicie la scris. Dar, cel mai important, autorul este animat de o tonică încredere în cultură și în „demnitatea inutilului“, adică a frumosului“, afirmă criticul Horia Gârbea.

A fost distinsă cu meritul Cultural în grad de Comandor.

Are apariții în diverse antologii din țară și străinătate, fiind tradus în peste douăzeci de limbi:franceză, engleză, germană, spaniolă, suedeză, rusă, chineză, finlandeză, maghiară, polonă, cehă, slovacă, coreeană, italiană etc.

În 14 decembrie 1989 este arestat pentru organizarea și participarea la mișcarea revoluționară conspirativă de la Iași.Va fi eliberat din detenția politică în amiaza zilei de 22 decembrie 1989.

“Poezia este emoţie pură. Este singura noastră şansă de a ne vedea sufletul” ne dezvăluie Cassian Maria Spiridon, iar noi îl credem pe cuvânt și simțim acest lucru în poemele sale care se încumetă să curgă în cele mai îndepărtate cotloane ale inimii.

vocea

mă chemi
tu mă chemi de departe
prin ziduri
pături groase de aer
prin sunetul ploii
prin nepătrunsele zale de zeu

un glas fără sunet
o voce pierdută-n adîncuri de mare
ca de pe o altă planetă
nicicînd locuită
vine chemarea

înfăşurat în pînzele nopţii
precum cavalerii
în drumul lor către steaua
ce se arată doar magilor
aud în timpane
lovituri în cadenţă
prin care berbecul
rupe zăvoarele

se întinde cîmpia
sub pătura neatinsă a iernii

pregătită
hotărîtă să ne îmbrace
cu un linţoliu rece
e ziua
cînd vocea veselă
nu se lasă copleşită

învingătoare
peste crestele frigului
se ridică
din aortele dragostei
cu inconştienţa purităţii
vocea

Poem în trepte

cu buzele sărate
îmi vorbește zeița dimineților pierdute
în bătăliile
ce inima le poartă
sub zidurile nopții
din petice se-ntrupă lumina
din adunarea întregului spectru
în vie rotaţie

e un vapor în flăcări
luminînd în întuneric
peste talazuri
cu văpăi ce-şi cîntă melodia
din lemnele tari
îmbătrînite
ale aşteptării

după gratii am petrecut
zile încărcate de lovituri
fără milă se avîntau bastoane
din tălpi pînă în creştet

eşti privitor la întregul spectacol
rostogolit din treaptă în treaptă

urmăreşti
ca de la mari înălţimi
trecerea trupului
prin malaxoarele pustietăţii

şi nimeni
nimeni nu opreşte
creşterea ierbii