Poemele de luni: Gabriel Chifu

La Gabriel Chifu, mai presus de toate, vezi imaginea unei coerențe și fidelități lirice față de formula personală.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 31 martie 2025, 18:16

Relația mea cu timpul nu e liniară și nu e deloc simplă. Iar la întrebarea câți ani simt că am? n-am răspuns totdeauna la fel. La început, în copilărie, nici nu luam în seamă timpul, ca și cum era ceva care nu mă privește: pe atunci, viitorul stătea înaintea mea asemenea unui munte uriaș, cât o eternitate, spune poetul și prozatorul Gabriel Chifu născut la 22 martie 1954, în orașul Calafat, într-un articol din România literară.

A absolvit Colegiul Carol I din Craiova, clasa specială de matematică în 1973 şi Facultatea de Electrotehnică, Secţia Automatizări şi Calculatoare, din acelaşi oraş, în 1979.

Între anii 1985 şi 2009 a lucrat la revista „Ramuri“ din Craiova, ca redactor, până în 1991 şi apoi ca redactor-şef, până în 2009.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1980.

Între 2005 şi 2009 a fost Secretar al Uniunii Scriitorilor din România şi membru în Comitetul Director.

A ocupat funcția de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România și este director executiv la revista „România literară“.

A publicat în majoritatea revistelor literare din ţară. Scrierile sale au apărut în antologii şi reviste din Anglia, Franţa, China, Italia, Serbia, Grecia, Statele Unite, Haiti, Belgia, Cehia, Israel şi altele. Este autorul mai multor cărţi de poeme: Sălaș în inimă, La marginea Lui Dumnezeu, Însemnări din ținutul misterios, Elegia timpului, Papirus-antologie, Plăcuțele din Medio Monte etc., dar și proză: Unde se întâlnesc vulturii, Punct și de la capăt, Maratonul învinșilor, Ploaia de trei sute de zile ș.a.m.d.

La Gabriel Chifu, mai presus de toate, vezi imaginea unei coerențe și fidelități lirice față de formula personală. El nu se reinventează liric de la o carte la alta precum alții, ci și-o consolidează pe cea proprie, deja câștigată: limpede în expresie, nuanțată în gândire. Suntem, totodată, în fața unui poet altruist cu textele lirice empatice, ceea ce este, să recunoaștem, un lucru rar, afirmă Vasile Dan despre poet.

A primit diverse premii: de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România atât pentru proză cât și pentru poezie, premiul ARIEL, dar și premii ale diverselor reviste și filiale din țară.

A câştigat prima ediţie a Turnirului de Poezie: Premiul „Cununa de Lauri de la Muntele Olimp din anul 2011.

Este cetăţean de onoare al municipiilor Calafat, Botoșani și Petroșani. Este distins cu titlul Meritul Cultural în grad de comandor.

Gabriel Chifu – şi omul, şi poetul – are acest efect dublu şi contradictoriu asupra celorlalţi. Te simţi în siguranţă alături de el, dar nu şi liniştit. Te vede, dar vede şi dincolo de tine. Şi el, şi poemul său par să ştie mereu mai multe decât spun, afirmă criticul Irina Petraș.

“Mă transcriu minuțios, cu pasiune, neobosit” spune Gabriel Chifu, iar acest lucru este vizibil în poemele sale care au împrumutat trupul plenar al întrebărilor existențiale.

Aparat de radio care se aude tot mai încet

Într-o zi am hotărât să ne despărțim și chiar

ne-am despărțit. Noi, care eram inseparabili,

împletiți parcă definitiv,

precum tulpinile de bonsai pietrificate.

Ne-am despărțit.

Fiecare pe calea sa, fiecare

sub cerul său și pe pământul său,

ca și cum celălalt n-ar mai fi.

Au trecut ani de la ruptură. Și observ contrariat

că de-atunci, întruna, fără tine,

se luminează de ziuă mai târziu

și se întunecă mai devreme.

Salcâmul înflorește mai greu și numai pe jumătate,

e fără miros. Drumurile se rătăcesc și se-ncurcă,

bete, amnezice, mă poartă unde n-aș vrea să ajung,

iar podurile duc pe maluri absente.

Substantivele dispar subit, inexplicabil din propoziții,

făcându-le de neînțeles. Da.

Fără tine,

universul s-a stricat. Rău de tot, nu e de glumă.

Și e palid, e sleit de puteri.

Seamănă cu un aparat de radio portabil,

cu bateriile slabe, care se aude tot mai încet.

Apoi viața mea

Apoi

viața mea a fost o piatră desprinsă din munte

care se rostogolește pe povârniș,

de pe piscul amețitor de înalt.

Nopțile și zilele mele se amestecau indistinct,

la fel vara și iarna,

strigătul și muțenia,

extazul și durerea,

împăcarea și disperarea.

Întâmplări de demult năvăleau peste mine-n

prezent

și-mi aminteam cu claritate clipe din viitor

niciodată trăite.

Nimic nu mai era la locul său,

se spulberase vechea rânduială.

Și nu știu cum se făcea

că pielea corpului meu

se întinsese peste fire

și tot ce fusese în afară, deodată

devenise lăuntric.

Ploua în lăuntrul meu,

creștea iarba în lăuntrul meu.

Iar pe cer, seara,

treceau nori ori sclipeau stele

tot în lăuntrul meu.

Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, X și instagram.