Poemele de luni: Vasile Igna

A publicat poezie, eseuri, cronici literare şi plastice, traduceri, în principalele reviste literare şi culturale româneşti.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 3 martie 2025, 11:59 / actualizat: 3 martie 2025, 16:15

Când eram copil și adolescent, ba chiar când eram student, visam foarte des, aproape în fiecare noapte, că zbor, afirmă poetul, prozatorul, eseistul, diplomatul Vasile Igna într-un interviu apărut în România Literară.

S-a născut în Ardusat, Maramureș la 4 martie 1944. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj în anul 1966. A fost profesor de limba și literatura română, redactor și șef de secție, apoi director al Editurii Dacia, timp de 25 de ani trecând prin toate aceste aceste roluri. În perioada 1994-2007 este diplomat însărcinat cu afaceri culturale la Paris, București și Berna.

Debutul literar se produce în 1963 cu versuri în Viaţa Studenţească iar cel editorial cu volumul de poezie Arme albe în 1969. Îi urmează alte treisprezece cărți de poezie: Fum și ninsoare, Starea de urgență, Grădina oarbă, Lumină neagră, Periscop, Capcanele, Roata, etc. A publicat o carte de proză scurtă-Ora morilor de vânt, patru romane: Andante, Camera obscură, Ora închiderii, Paragina. De asemenea ii apar și volumele de eseuri: Naufragiu în bibliotecă, Subteranele Memoriei, Marx contra Iisus și cărți pentru copii: Poveștile ariciului Păpădie, Pisoi mai mari, pisici mai mici și un castel cu cinci pitici, Vara căluțului de lemn.

În 2020 ii apare antologia de autor cu titlul Cartea din vis.

A publicat poezie, eseuri, cronici literare şi plastice, traduceri, în principalele reviste literare şi culturale româneşti. Poeziile sale au apărut în volume, antologii şi reviste literare din numeroase ţări din Europa, precum şi în SUA, Canada, India, Coreea de Sud.

Scrisul este pentru poet o transmutare în lumea misterioasă și îndepărtată a visului care are propriile legi de netăgăduit:

Cu sau fără voia noastră, scriem toată viața o singură carte. O carte ca un copac ale cărui ramuri se ridică spre cer, dar care are rădăcinile în solul capricios, și greu de desțelenit, al visului. Suntem, altfel spus, părinții, urmașii și mărturisitorii propriilor iluzii, ezitări, strădanii și neputințe, arhitecții și zidarii unui claustru cu zăbrele de ceață. În chiliile lui, poruncile, limba, dicția, stilul, prozodia se pot modifica, dar rigorile visului rămân neschimbate.

Este laureat al mai multor premii literare ale Uniunii Scriitorilor, precum și al Premiului Național „Tudor Arghezi“ pentru Opera Omnia în 2020. Este membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj şi al PEN Club.

Omul are o sensibilitate ascunsă, care nu-și îngăduie să se manifeste decât prin delicatețe. Chipul său sublimează o blândețe visătoare, o taină nordică mai curând decât o psihologie de sedentar cuminte, spune Petru Poantă.

Poezia sa este o mărturisire reținută urmărită de condiția pregnantă a singurătății, precum afirmă chiar poetul:

Privesc înăuntrul meu, iar când acolo e gol și pustiu, închid ochii și ascult sângele bătându-mi în tâmple. Sângele acela face un zgomot îngrozitor, aproape ca o capodoperă. Sângele urcă întotdeauna spre viitor. Năvala lui e de cascadă ce se înalță spre cer.

Asemenea lui Horațiu și Vasile Igna sunt și eu: “mă străduiesc să fiu concentrată, și mă trezesc obscură”, în camera unde poezia ne este atât lumină cât și umbră:

Silogism

E prea multă lume în jur
niciodată n-am știut să apreciez
această evidență
devenită brusc stânjenitoare.
Am dormit oare atât de mult încât
visele mele s-au insinuat printre
firimiturile pâinii cea de toate zilele?
Aproape că nu mă mai
satur privindu-le
cu toate că ochiul meu vede
dinăuntru dintr-o groapă
abia săpată
pe cont propriu
dar cu plata mereu amânată.
Cât de mult te iubesc
o
cât de mult visez buzele tale
sânii coapsele valurile electrice
ale părului anunțând o furtună
cu urmări fericite.
Cu siguranță merg într-o
direcție greșită
dar am ales-o dintr-un milion
de posibilități
și acest lucru
mi-e de ajuns
pentru a scrie că
limba mea poate spune orice
dar nimic despre consecințele
cuvintelor sale.

Dacă așa

Dacă așa arată Raiul atunci
acesta este
Dacă așa arată Iadul atunci
acesta este
Te furișezi pe arterele lor
și stingi rugul pe care
au ars fecioare și ispravnici
cu bărbile negre
comete nebune de august
cu pletele pline de mărăcine.
Într-un colț se roagă un felinar
cu sticla afumată, cu facla de jar
ce luminează ca o inimă
abia repornită.
Prin mijlocul ei
șuieră vântul și șerpii
e noapte e dimineață
e aproape viață
Dacă așa arată Raiul atunci
acesta este
Dacă așa arată Infernul atunci
acesta este
vino mai încet dacă poți
vino oprește-te
ori mergi mai departe.
Nimic nu mai scrie în Carte.

Poeta Ana Herța

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.