Prima pagină » Radio Sighet » Știri » Șezătorile sunt reînviate într-un sat din Maramureș

Șezătorile sunt reînviate într-un sat din Maramureș

În sunet de colinde, șezătorile de altădată sunt reînviate într-un sat din Maramureș. În Călinești femeile se adună în serile de joi, pentru a socializa în cel mai potrivit mod pentru satul maramureșean, în șezătoare.

Articol editat de Popovici Ioana, 29 noiembrie 2024, 12:06 / actualizat: 29 noiembrie 2024, 14:09

Cu lucrul în mână și puritate în suflet, ele vor să arate tinerilor că tradiția aici nu a murit, e dusă mai departe pentru ei, pentru a nu lăsa în uitare felul în care își duceau viața strămoșii locului.

Totul se întâmplă datorită Asociației Rădăcinilor Străbune, care are ca scop păstrarea tradițiilor și transmiterea lor mai departe, generațiilor tinere.

prof. Măriuca Verdeș, președintele asociației:

Ne-a fost drag să ne adunăm, să colindăm. Colinda dintotdeauna nu s-a cântat de unul singur, ci s-a cântat în ceată și prin intermediul șezătorilor avem ocazia să ne adunăm cete de colindători și să ne reamintim colindele bunicilor, străbunicilor noștri, să le colindăm, că-i vremea lor.

Așa că noi ne-am hotărât să facem șezătorile acestea în felul în care se derulau oarecând, într-o zi de joi. Joia era prielnică pentru această întâlnire și așa se face că și noi păstrăm obiceiul acesta bătrânesc. Ne adunăm joia, ne părândăm de la o găzdoaie la alta și colindăm și povestim și depănăm amintiri.

Ce vreți voi să transmiteți prin aceste întâlniri pe care le aveți la șezătoare?

Odată ce te întâlnești mai des cu un om prizi drag de el și-ți place să-l revezi și te bucuri să stai alături de cei din jurul tău. Cred că trăim într-o perioadă în care parcă ne auto izolăm și prin intermediul acestei șezători am înțeles cât de mult ne lipsește comunicarea dintre noi. Ca să putem să formăm un gând bun, trebuie să-l împărțim și după aceea să tragem o concluzie bună în ceea ce ne privește pe viitorul nostru.

Așa se face că noi la șezătoare povestim și luăm hotărâri care să fie benefice pentru comunitatea noastră, pentru proiectele pe care le avem. Ne-am gândit chiar să facem mici suveniruri pe care să de le dăruim partenerilor noștri. Adică în timpul șezătorilor ne gândim la cei dragi care ne-au ajutat pe parcursul anilor prin diferite mijloace.

Ce mai facem la șezători? Ne adunăm și de pe sate. De data aceasta, grupul Rădăcinilor Străbune este mai răsfirat și ne vin prieteni și din satele învecinate și nu numai. Ne aducem de lucru, pe lângă lucru nostru, al asociației, ne aducem și de lucru ca să mai dăruim din meșteșugul învățat și în felul acesta noi putem să promovăm meșteșugul tradițional de la una la alta și chiar țin ca să promovăm meșteșugul tradițional și să nu-l individualizam.

Noi am primit meșteșugul dar și mi se pare cumva nedrept să ajungem să ne punem niște granițe și niște îngrădiri în a-l promova și în a-l aduce mai departe și facem prin felul acesta și o împărtășire a cunoștințelor adunate de la strămoșii noștri până în prezent și le dăruim și celor care doresc.