Prima pagină » Recomandari » Cum a apărut mişcarea legionară în România şi cum a rămas în istorie

Cum a apărut mişcarea legionară în România şi cum a rămas în istorie

"O mişcare care a început cu crucea şi a terminat cu crucile"...

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 27 noiembrie 2024, 13:01 / actualizat: 27 noiembrie 2024, 15:48

O mişcare care a început cu crucea şi a terminat cu crucile. O mişcare antisemită, care avea 4 componente de bază: naţionalismul integraţionist, religia, caracterul de masă populist şi nu în ultimul rând caracterul violent al membrilor săi.

În pragul alegerilor parlamentare din 1933 s-au pregătit de alegerile din ţară cu un program atât de violent – fascist, antisemit şi antioccidental -, încât liberalul I.Gh.Duca, însărcinat de rege să organizeze alegerile, a crezut de cuviinţă să le interzică participarea.

Prim ministrul a fost asasinat în gara din Sinaia şi nu a fost singurul, i-au urmat Armand Călinescu şi Nicolae Iorga.

Cum a apărut mişcarea legionară în România, cum s-a manifestat şi cum a rămas în istorie ne spune profesorul Virgiliu Ţârău de la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Istorie Contemporană din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a UBB:

E o structură foarte plurală şi regională, care se naşte în mai multe etape, într-un proces de construcţie a unui naţionalism populist, poporanist, semănătorist, tradiţionalist, organicist şi ia diverse forme pe măsură ce se produce radicalizarea.

Această radicalizare capătă forme instituţionalizate în România după 1918, în contextul reaşezării instituţiilor sau a aşezării lor. Prima formă de manifestare a acestui naţionalism o găsim în formule partinice, aşa cum este cea a partidului antisemit a lui A.C. Cuza de la Iaşi, Liga Apărării Naţional-Creştine, sau în mişcarea studenţească pentru Numerus Clausus, pentru delimitarea numărului de studenţi evrei care studiază în universităţile româneşti la începutul anilor ’20.

4 componente

Există 4 componente pe care trebuie să le comentăm în raport de ceea ce a fost şi este mişcarea legionară din punct de vedere ideologic. Componenta cheie este cea a naţionalismului integraţionist, a naţionalismului ca principală identitate politică; adică naţiunea mai presus de orice.

A doua componentă este cea de natură religioasă şi asta face oarecum distinct legionarismul românesc sau fascismul românesc de alte forme de fascism, pentru că este o componentă extrem de profund legată de tradiţiile religioase şi de forme extrem de populare ale religiei, care nu erau totdeauna canonice sau dogmatice în raport cu epoca şi care din punctul acesta de vedere animă atât o generaţie cât şi să zicem o anumită formă periferică de trăire religioasă.

A treia componentă este caracterul de masă al mişcării. E un caracter populist, care trece de instituţii: ei nu doresc să construiască pe vechile instituţii, ei doresc să dărâme instituţiile şi să recreeze societatea pe alte baze, în care poporul, identitatea, categoriile să fie topite într-o altă dimensiune.

Nu în ultimă măsură este această moştenire de natură violentă a comportamentului membrilor săi, care a făcut mereu ca mişcarea aceasta să fie văzută deopotrivă ca un curent politic extremist şi ca o organizaţie de tipul acesta, pentru că violenţa se manifesta atât în raport cu publicul, cât şi cu anumite ţinte din societatea românească, care erau identificate ca fiind adversare mişcării.

A început cu crucea şi a terminat cu crucile

E un grad de violenţă care cândva a fost descris de un profesor de-al meu ca fiind „o mişcare care a început cu crucea şi a terminat cu crucile”; aceasta ne spune o poveste despre o societate permisivă, în care statul de drept nu reuşea să conţină. Şi de fapt asta a fost una dintre cheile dezvoltării mişcării legionare şi a mişcării comuniste în perioada interbelică: aceea că sistemul juridic nu a reuşit să fie eficient în raport cu acest lucru, deşi instrumentele legale existau.

Dacia nouă

Generaţia 22 a publicat la Cluj un ziar care se numea Dacia nouă, iar în primele numere a fost foiletonată varianta franceză a Protocoalelor înţelepţilor Sionului; tot patrimoniul conspiraţionist legat de felul în care evreii manipulează istoria umanităţii sunt acolo. Această componentă antisemită este prezentă de foarte multă vreme în identitatea legionarismului. Problema este nu dacă au fost antisemiţi, ci în ce fel s-a manifestat acest antisemitism, pentru că pe măsură ce s-au radicalizat, lucrurile au devenit tot mai grave.

Manipularea memoriei

Mişcarea legionară a început să fie recuperată ştiinţific şi în istoriografia română şi în cea internaţională cândva din anii ’70, iar după 1990 s-a pluralizat câmpul acesta de cunoaştere; doar că această pluralizare a însemnat şi o oarecare formă de recuperare a memoriei pe o cale în care se produce chiar o exonerare, în care suferinţa dintr-o anumită epocă acoperă faptele dintr-o altă epocă.

Este o formă de manipulare a memoriei.

(Virgiliu Ţârău, Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Istorie Contemporană din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a UBB)