Prima pagină » Știri » Social » O convieţuire inevitabilă: tot mai multe vulpi s-au mutat la oraş

O convieţuire inevitabilă: tot mai multe vulpi s-au mutat la oraş

Odinioară evita aglomerațiile umane, mai nou însă o întâlnim în parcuri, în spatele tomberoanelor sau în parcarea unui supermarket.

Articol editat de cristina.rusu, 23 august 2024, 00:00

Vulpea, un animal cunoscut pentru adaptabilitate și ingeniozitatea în găsirea hranei, a devenit o prezență tot mai frecventă în mediul urban. Odinioară evita aglomerațiile umane, mai nou însă o întâlnim în parcuri, în spatele tomberoanelor sau în parcarea unui supermarket.

Care e comportamentul vulpii de la oraş şi ce se poate face ca să nu o atragem în zona blocului nostru ne spune Claudiu Olenici, preşedintele Organizației pentru Protecția Mediului și Combaterea Braconajului.

Andrea Nagy: Când am stabilit această discuţie, mi-aţi trimis un pachet întreg cu informaţii. Să înţeleg de aici că sunteţi apelaţi des cu problema aceasta a vulpilor în mediul urban?

Claudiu Olenici: De câteva ori pe săptămână, mai ales la începutul sezonului (adică în mai-iunie, când se semnalează prezenţa puilor).

Andrea Nagy: Care sunt semnele că avem o vizuină în zonă?

Claudiu Olenici: Faptul că vedem mai ales noaptea vulpi circulând nu este un indicator că există şi o vizuină sau că ele sunt stabilite acolo. Iarăşi, ceva care nu ar trebui să ne îngrijoreze este că spre toamnă puii îşi găsesc teritorii noi şi se împrăştie familia.

Andrea Nagy: Ce factori contribuie la faptul că tot mai des vulpile se aciuează în mediul urban?

Claudiu Olenici: Cauzele depind de la o zonă la alta. În Cluj-Napoca avem o prezenţă mai sporită în zonele apropiate de pădure, de un câmp, de un teren viran. Ele sunt oportuniste: vin să caute mâncare, dar şi să vâneze păsări şi chiar animale de companie. A fost un caz chiar în centrul Clujului unde o vulpe sau două îşi fac tura în fiecare zi şi s-a întâmplat să vâneze pisici.

Andrea Nagy: Diferă comportamentul lor când sunt în mediul urban?

Claudiu Olenici: Aici aş spune că ele nu atacă şi nu sunt purtătoare de rabie decât în cazuri excepţionale )nu am auzit în ultimii 5 ani ca în jud. Cluj să fie vreun focar semnalat). De cele mai multe ori ele fug de oameni, mai rar manifestă un comportament de curiozitate şi vin să caute mai aproape. Vulpile pot fi alungate cu zgomote (nu mă refer la petarde, ci pur şi simplu bătând în ceva) şi cu apă, cu sprinclere instalate în curte. Bineînţeles că e importantă asigurarea gardurilor şi protecţia spaţiilor pentru păsări, dar şi ţinerea animalelor de companie în curte.

Andrea Nagy: Dacă instalăm o cursă sau dacă facem ceva ca să prindem vulpea, se consideră deja act de braconaj?

Claudiu Olenici: Poate fi considerată tentativă. Iar dacă vulpea e rănită, atunci e cruzime faţă de animale. Pe lângă asta, sunt stabilite în legea vânătorii condiţiile în care se poate vâna: doar prin împuşcare şi doar în afara zonelor locuite. Acesta e încă un motiv pentru care le vedem în localităţi, pentru că nu se poate realiza cota de vânătoare stabilită. Sub nicio formă nu se poate face relocare, pentru că atunci doar complicăm lucrurile. Cea mai bună soluţie e îndepărtarea posibilităţilor de hrană, care de obicei le descurajează.

Andrea Nagy: În ce situaţii puteţi să interveniţi?

Claudiu Olenici: Ni se solicită aproape de fiecare dată relocarea, pe sistemul „veniţi şi faceţi ceva, doar ca să nu le mai vedem aici”. Nu este posibil aşa ceva: vulpile sunt foarte greu de localizat şi de capturat, aşa că această convieţuire este inevitabilă. Facem asta doar când vulpea este rănită, când este accidentată pe şosea.

Andrea Nagy: Aşadar împuşcarea vulpilor nu se poate face, pentru că e teritoriu locuit; capturare nu se poate, pentru că e braconaj; nu se va ajunge la o scăpare a populaţiei de sub control?

Claudiu Olenici: În fiecare an Ministerul Mediului emite cotele de recoltă, câte exemplare pot fi împuşcate pe un fond cinegetic. La vulpi, dacă nu mă înşel cota e undeva pe la 40-60% din populaţie. Într-adevăr, să recunoaştem, nici vânătorii nu dau o atenţie atât de mare vulpilor. Nerealizarea acestei cote nu este în regulă, dar nu este pericolul de a fi invadaţi. Ele se împrăştie după ce au fost înţărcate şi pot să vâneze singure. Şi încă un aspect: din cauza circulaţiei multe cad pradă accidentelor rutiere, deci oarecum tot omul le reduce numărul. Dar nu este ceva de speriat: chiar şi unde am găsit cuiburi în Cluj, de la un an la altul nu am observat să li se dubleze numărul. Să le lăsăm în pace, să nu punem mâncare pisicilor fără stăpân afară; pentru că animalul învaţă foarte uşor de unde poate să-şi procure hrană, dar de dezvăţat e mai greu. Noi intervenim la accidente şi luăm exemplarele rănite, dar măsurile preventive ar trebui să fie făcute şi la nivel de municipalitate, unde nu se întâmplă aproape nimic. Primăria Cluj-Napoca ar trebui să aibă contract cu asociaţii, cu medici veterinari care să tranchilizeze şi să scoată animalul dintr-o situaţie dificilă (de exemplu din curtea omului), dar de 3 ani de când am făcut această propunere nu au fost receptivi. Deocamdată acţionăm ad-hoc, doar unde sunt cele mai mari probleme.