Ascultă Radio România Cluj Live

Regizorul Hafsteinn Gunnar Sigurðsson: Mereu caut ceva nou, ceva care să mă provoace

Regizorul islandez este membru în Juriul TIFF.23.

Regizorul Hafsteinn Gunnar Sigurðsson: Mereu caut ceva nou, ceva care să mă provoace

Articol editat de cristina.rusu, 20 iunie 2024, 13:37

Născut în 1978, Hafsteinn deține un Master în Film de la Universitatea Columbia, New York.

 

Primul său lungmetraj, Either Way (2011) a fost selectat la festivaluri de film din întreaga lume și a fost refăcut în SUA sub titlul Prince Avalanche, cu Paul Rudd și Emile Hirsch în rolurile principale. Al doilea film, Paris of the North (2014), a fost distribuit în toată lumea după premiera în competiția oficială a festivalului de la Karlovy Vary.

Under the Tree (2017) a avut premiera în secţiunea Orizzonti a festivalului de la Veneția şi a reprezentat Islanda la premiile Oscar din 2018.

Northern Comfort, primul său film în limba engleză, a fost proiectat în deschiderea TIFF anul trecut. Tot în 2023, Hafsteinn a cocreat, scris și regizat Balls, unul dintre cele mai populare seriale scandinave recente.

Doina Borgovan: Sunteți prezent la festival în calitate de membru al juriului. Cum este să fii în postura de a spune că un film de bun și altul prost?

 

Hafsteinn Gunnar Sigurðsson: Este într-adevăr o poziție ingrată să trebuiască să decizi care film e bun și care film e rău, însă cred că mai degrabă e vorba despre felul în care reușești să te conectezi cu fiecare film în parte pentru că părerea mea este că toate filmele care ajung în competiția unui festival sunt bune. Însă ele pot să-ți vorbească în feluri diferite, să ți se adreseze prin metode diferite, atât ție ca membru al juriului, cât și spectatorilor în general. Pentru că fiecare dintre noi vine cu o experiență diferită, fiecare a trait de-a lungul vieții altceva și interpretăm filmele în funcție de asta.

Acum la TIFF sunt însă norocos pentru că mă aflu în juriu împreună cu alți oameni minunați, vedem filmele împreună și apoi avem discuții foarte interesante legate de ele.

Firește, nu am voie să spun mai mult, dar până acum am văzut trei filme și fiecare a fost impresionant într-un fel sau altul.

 

DB: Care sunt criteriile după care evaluați un film?

 

HGS: Mă întreb întotdeauna dacă-mi merge direct la suflet, sunt atent la calitățile lui artistice, la cât de orginală este viziunea regizorului. Mă întreb mereu dacă mă transpune într-o călătorie spirituală, emoțională. Îmi arată cumva lucruri sau perspective pe care nu le-am mai văzut, la care nu m-am gândit? Sunt foarte multe lucruri de care țin cont atunci când văd și evaluez un film și depinde de la caz la caz de felul de film.

 

DB: Am văzut doar două dintre filmele pe care le-ați realizat, ”Under the tree” și ”Confort Nordic” dar cred că umorul este un ingredient foarte important pentru dumneavoastră. Am dreptate? Este așa?

 

HGS: Da, absolut. Am această tendință de a observa lucrurile amuzante din viață, dintr-o situație și mai cred că este foarte important pentru noi să reușim să ne păstrăm capacitatea de a râde chiar și în situații dificile. Iar pe de altă parte umorul este o metodă excelentă de a prezenta și critica comportamentul oamenilor. Da, vine natural umorul pentru mine și este fundamental pentru felul în care văd eu lumea în general.

 

DB: Primul film, ”Under the Tree” era o dramă de familie, ”Confort Nordic” este însă o comedie. Vă gândiți să experimentați eventual acum și cu alte genuri?

 

HGS: Da, absolut, pentru că nu-mi place deloc să mă repet. Și mereu caut ceva nou, caut ceva care să mă provoace. Și mi se pare amuzant și irezistibil să abordezi subiecte diferite în stiluri diferite. Deci da, nu știi niciodată ce-ți aduce viitorul. Încerc mereu să rămân cât mai deschis cu putință, să abordez subiecte diferite cu metode diferite și feluri diferite de a face film.

 

DB: Lucrați la ceva anume acum?

 

HGS: Da, lucrez pe mai multe planuri și în film și în televiziune și tot încerc să mă dezvolt ca regizor.

 

DB: Ce v-a determinat să deveniți cineast, regizor?

 

HGS: E o întrebare bună.

Pe vremea când eram adolescent eram foarte pasionat de skateboarding și atunci am început să fac filme împreună cu prietenii mei, scurte materiale video despre skateboard, firește, erau filme de amatori și erau foarte primitive. Erau anii 90, iar în Islanda nici mijloacele de editurare video nu erau cine știe ce, erau la fel de primitive ca filmările noastre, pe vremea aceea existau doar videocasete. Pe măsură ce am crescut a crescut și interesul meu pentru imagine și film și treptat pasiunea pentru  skateboard  a dispărut, dar cea pentru film a rămas și am hotărât să mă duc la o școală de film și să văd dacă sunt în stare să fac așa ceva. Și am fost și iată-mă acum aici.

 

DB: Ați început studiile în Islanda, apoi v-ați mutat în America?

 

HGS: Da, de fapt am început să studiez literatură comparată, pe vremea aceea la Universitatea din Islanda nu exista o secție specială de film. Asta se întâmpla acum 25 de ani.

Se făceau totuși niște studii de film la departamentul de literatură al universității islandeze. Tocmai de aceea m-am înscris la literatură comparată, dar adevărul e că mi-a plăcut mult. Așa că am absolvit cursurile, apoi am depus o cerere la Universitatea Columbia din Statele Unite și am fost admis. Am făcut un masterat pe regie și scriere.

 

DB: Cum ați perceput America? A fost o ciocnire de civilizații?

 

HGS: Chiar o ciocnire nu a fost, însă mi s-a părut amuzat pentru că mă aflam pentru prima oară în State și totuși mi se părea totul foarte familiar, dat fiind că fusesem expus la filme și la cultura americană, care este cultura dominantă la nivel mondial din ultimii 80 de ani. Așa că într-un fel m-am simțit acasă, nu mi-a fost greu să mă adaptez.

Pe de altă parte, la New York fiecare este străin într-un fel sau altul, așa că te integrezi rapid, nu se uită nimeni ciudat la tine. Iar Islanda este cumva la mijloc între America și Europa, geografic vorbind, iar influența culturii americane și a celei europene este relativ ridicată. Deci n-am părut vreun exotic mergând acolo.

 

DB: Cât timp ați petrecut la New York?

 

HGS: Am locuit în America timp de patru ani. Și a fost extraordinar să studiez regia de film acolo. Asta și pentru că selecția de filme pe care o au și o poți vedea în cinematografe este absolut fantastică.

 

DB: Aș vrea să vorbim despre regizorii dvs favoriți. Și despre filmele favorite. Când erați tânăr sau adolescent ce filme vă plăceau?

 

HGS: Pe vremea când am început eu să fac filme era la mare modă mișcarea Dogma, mișcarea de avangardă pornită de Lars von Trier și Thomas Vinterberg. Ei erau o sursă importantă de inspirație pentru noi la acea vreme, mai ales că nu foloseau mijloace sofisticate, erau metode accesibile și pentru noi, cei aflați la început de carieră. Nu aveai nevoie nici de bugete foarte mari din acest motiv. Aceasta a fost o influență importantă pentru mine. Apoi mai era  Robert Altman printre cineaștii care aveau acest element profund uman în filmele lor. Acesta este unul dintre aspectele care întotdeauna mă atrage, acest povești spuse din perspectiva unuia dintre personaje, povești despre oameni, asta caut mereu. Este o foarte bună metodă prin care se poate explora comportamentul uman și personajele dintr-un film.

 

DB: Dacă tot sunteți absolvent de literature comparată, recomandați-ne și câțiva scriitori islandezi?

 

HGS: Literatura islandeză este deosebit de bogată, istoria ei începe din secolul al XII-lea petru că o mare parte dintre legendele nordice provin din Islanda, au fost scrise în Islanda. Așa că am putea spune că aceasta a fost contribuția noastră la patrimonial mondial, dacă vrei. Islanda are o puternică tradiție a scrisului și cititului, deci scena noastră literară este foarte bogată, mai ales dacă ne gândim la ce populație mica are țara, suntem doar 400,000.

Probabil cel mai celebru sciirot islandez din secolul XX este Halldór Kiljan Laxness, care a și primit premiul Nobel pentru literature în 1955.

Iar în privința scriitorilor contemporani, este foarte cunoscut genul ”nordic noir”, romane polițiste cu autori celebri în toată lumea.

 

DB: Spuneți că nu exista o școală de film în Islanda când ați început studiile, asta înseamnă că industria islandeză de film este foarte la început. Acum cum stau lucrurile?

 

HGS: Da, cinematograful isladenz este foarte tânăr. Prima producție integral realizată în Islanda datează din 1977. Atunci s-a făcut primul film de ficțiune de la noi. Se mai făcuseră și anterior, dar erau echipe mixte, cu mulți străini. Fondul Filmului Islandez ca instituție s-a constituit abia în 1978. Este exact anul când m-am născut eu. Aș putea spune deci că sunt prima generație de cineaști care a crescut cu material produs în Islanda. Însă desi este tânăr, s-a dezvoltat foarte rapid iar în prezent se fac între 6 și 8 filme pe an, mă refer la filme de ficțiune care sunt finanțate, iar acum se dezvoltă și industria paralelă, în afara finanțărilor de la buget.

Și mai sunt foarte multe producții străine, filme de la Hollywood spre exemplu, care vin să filmeze în Islanda datorită peisajului în principal. Dar este o industrie în dezvoltare. Iar acum avem două școli de film în Islanda.

 

DB: V-ar plăcea să faceți un film la Hollywood, de exemplu?

 

HGS: Sigur n-aș refuza o asemenea ofertă, clar! Dacă apare un scenariu potrivit nu voi sta pe gânduri. De ce nu?

 

DB: Să vorbim și despre TIFF un pic, este a patra oară când vă aflați aici.

 

HGS: Da și de fiecare dată m-am simțit minunat. Este un oraș fain iar publicul este grozav. Proiecțiile au public numeros de fiecare dată. Se simte un entuziasm pentru film și pentru festival. Nu știum cum să mă exprim mai precis, dar îmi plac atmosfera, orașul și festivalul mult.

 

DB: Aveți vreme să vedeți și filme la Cluj?

 

HGS: Ca membru al juriului, văd trei filme pe zi, deci văd destul de multe. Plănuiesc să mă duc la ”Cu capul înainte” filmul lui Fatih Akin pentru că vreau să o revăd pe actrița Sibel Kekilli. Am văzut filmul prima oară acum 20 de ani și îmi amintesc că a fost o experiență foarte puternică. Să vedem dacă rezist cu patru filme pe zi.

 

Doina Borgovan

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

 

Selecția Jazz in the Parc Competition jurizată de Radio Cluj
Reportaje vineri, 5 iulie 2024, 12:39

Selecția Jazz in the Parc Competition jurizată de Radio Cluj

Parcul Central din Cluj-Napoca se transformă în acest weekend într-un hub efervescent pentru jazz-ul contemporan. Jazz in the Parc Competition...

Selecția Jazz in the Parc Competition jurizată de Radio Cluj
Sunt din nou probleme pe Aeroportul Internațional “Avram Iancu”
Reportaje vineri, 28 iunie 2024, 13:28

Sunt din nou probleme pe Aeroportul Internațional “Avram Iancu”

Mai multe zboruri ale unor companii aviatice sunt întârziate cu ore bune sau au fost chiar anulate, iar, de cele mai multe ori, pasagerii află...

Sunt din nou probleme pe Aeroportul Internațional “Avram Iancu”
Servicii stomatologice gratuite pentru copii
Reportaje joi, 27 iunie 2024, 12:23

Servicii stomatologice gratuite pentru copii

Pentru copiii care locuiesc în Cluj-Napoca, o vizită la dentist nu necesită un efort prea mare. Situația e cu totul alta în mediul rural, unde,...

Servicii stomatologice gratuite pentru copii
Admiterea de vară la Universitatea Babeș-Bolyai
Reportaje joi, 27 iunie 2024, 11:16

Admiterea de vară la Universitatea Babeș-Bolyai

Pentru admiterea din această vară, UBB scoate la concurs peste 27.800 de locuri, pentru anul universitar 2024-2025, dintre care aproximativ 5.300...

Admiterea de vară la Universitatea Babeș-Bolyai
Reportaje marți, 25 iunie 2024, 14:00

Dorina Chiriac: ”Pe mine actoria m-a salvat. Recomand”

Actrița Dorina Chiriac, prezentă la TIFF la premiera filmului Moromeții 3, în care a jucat, a avut și o întâlnire foarte relaxată cu...

Dorina Chiriac: ”Pe mine actoria m-a salvat. Recomand”
Reportaje duminică, 23 iunie 2024, 00:00

Lângă ape, prin pădure, de Rusalii nu umblăm | VIDEO

Una din cele mai vechi sărbători creştine este Duminica Cincizecimii, când Sfântul Duh a pogorât asupra ucenicilor sub formă de limbi de foc,...

Lângă ape, prin pădure, de Rusalii nu umblăm | VIDEO
Reportaje sâmbătă, 22 iunie 2024, 14:21

Dana Bunescu: ”Faptul că am ales să fac film m-a scutit de experiența exilului”

De la ”Un cartuș de Kent și un pachet de cafea” și ”Moartea domnului Lăzărescu”, primele producții românești regizate de Cristi Puiu...

Dana Bunescu: ”Faptul că am ales să fac film m-a scutit de experiența exilului”
Reportaje vineri, 21 iunie 2024, 17:32

Catrinel Dumitrescu, Premiul de Excelență la TIFF.23

Actrița Catrinel Dumitrescu, cunoscută pentru rolurile sale în film și teatru, va primi premiul de excelență la Gala de Închidere a celei de-a...

Catrinel Dumitrescu, Premiul de Excelență la TIFF.23