Prima pagină » Știri » Social » Iertarea este o șansă pe care o oferim lumii și semenilor

Iertarea este o șansă pe care o oferim lumii și semenilor

Iertarea presupune eliberarea inimii de rău, de povară, suferință și umilință. Mai ales în perioada Postului e bine să privim spre noi înșine și să găsim resurse de împăcare, iertare și înnoire.

Articol editat de cristina.rusu, 25 aprilie 2024, 11:00

Iertarea este o șansă pe care suntem chemați să o dăm lumii și semenilor și în același timp nu poate fi împlinită deplin fără credință și dragoste adevărată.

Iertarea este suprafirească și merge adesea către oameni care nu o merită și nu o cer. Este vorba despre un gest spiritual care ne îndreaptă și vindecă sufletește, explică preotul Bogdan Ivanov:

În orice gest de iertare omul dă expresie libertății sale interioare, dar în primul rând formulează o mare declarație de iubire.

A nu putea ierta este sinonim cu a rămâne prizonierul unui moment nefericit din viață și purtător al unei poveri care nu este a ta, și care e de fapt, răul, nedreptatea sau umilința pe care cineva ți-a făcut-o.

Din acest punct iertarea e necesară în primul rând pentru tine, care te eliberezi și reintri în cursă, dar și pentru cel care ți-a greșit, care își câștigă o necesară uitare.

Dacă iertarea poate veni mai mult sau mai puțin ușor, uitarea, care dă de fapt verdictul final, vine mult mai greu, uneori aproape deloc, iar pentru ea ai nevoie de răbdare, stăruință și gândul cel bun.

A uita înseamnă a încheia definitiv un capitol nefericit și a-ți reda libertatea ta și a celui care ți-a greșit, într-un gest prin care recâștigi un frate de-al tău pierdut sau cel puțin îți pierzi un dușman.

Idealul iertării e nobil, perspectivele eliberării câștigate sunt frumoase, dar pentru toate există un model suprem al iertării care este Dumnezeu și care iartă complet și uită definitiv, pentru că mai presus de toate iubește fără margini.

Omul trebuie să facă primul pas, privind în sufletul lui, iertând și cerându-și iertare, dar nu oricum, ci din inimă, restul îl face Dumnezeu. (Preotul Bogdan Ivanov)