Povestiri terapeutice despre tămăduire, semnate de psihiatrul clujean Doina Cosman

Suferindul și tămăduitorul față-n față. Dar nu în cabinetul medical, ci în paginile cărții Omul Portocaliu și Alte Povestiri.

Articol editat de cristina.rusu, 18 aprilie 2024, 15:38 / actualizat: 19 aprilie 2024, 10:41

Cartea semnată de Doina Cosman, prof. univ. la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, medic primar psihiatru și psihoterapeut, membru de onoare al Asociației Mondiale de Psihiatrie și al Asociației Mondiale de Psihiatrie Socială.

Cartea a fost lansată recent și spune povești inspirate din cazuri reale.

Au fost selectate 13 personaje și povești în care, spune autoarea, ne putem regăsi uneori cei mai mulți dintre noi.

De ce a transformat cazurile în povești și nu s-a mulțumit cu simple prezentări ale acestora, ne explică Doina Cosman:

Am dorit să fie povestiri în jurul acestor cazuri și să nu fie prezentări de cazuri.
 
Prezentări de cazuri am scris, am prezentat, am comunicat destule în cariera mea.
 
Acum era vorba să transform aceste cazuri, aceste vieți trăite cu suferință, să le transform în prototipuri, tocmai pentru a putea să fie recognoscibile de către toți oamenii din populația generală.

Anca Brășfălean: Prin poveste se pierde sau se câștigă în transmiterea unor informații către public?

 
Povestea presupune totuși o oareșcare concentrare a acelui caz, presupune o ridicare la un general uman, adică cazul particular devine general.
 
Așa că eu cred că nu se pierde nimic, eu cred că ceva se câștigă, și anume se câștigă din filonul umanității fiecărei persoane.
 
Dacă prezinți acea persoană doar ca un caz, l-ai redus. Ai redus acea persoană la boala sa sau la tulburarea sa în cazul psihiatriei.
 
Dar dacă îl ridici la nivelul de trăire, de suferință, de experiență, uneori doar experiență, atunci dintr-o dată umanitatea sa se dezvoltă și e evidentă și pentru cel care citește sau ascultă.

Anca Brășfălean: Îmi imaginam psihoterapeutul ca o persoană detașată, complet detașată de povestea clientului sau a pacientului, ori dumneavoastră ați spus că vă apropiați cu iubire și cu tandrețe. De ce?

 
E într-adevăr o poziționare complet diferită de ceea ce poate că în imaginarul colectiv este persoana psihoterapeutului, dar care este psihanalistul freudian care se transformă într-o suprafață pe care se proiectează gândurile, emoțiile, visele persoanei.
 
Nu, există foarte multe tehnici de psihoterapie, iar în psihoterapiile centrate pe persoană, care au fost teoretizate de Karl Rogers și în general în psihoterapiile care sunt mai apropiate de școala umanistă și de psihoterapia pozitivă.
 
În aceste psihoterapii centrarea pe persoană este foarte importantă. Ca atare e foarte importantă relația terapeutică.
 
Ați văzut că nu am folosit ca în freudism sau ca ca în terapia psihodinamică, nu am folosit termenul sau sintagma de relație transferențială.
 
Transferul și contra-transferul sunt termeni absolut specifici pentru psihanaliză, deci n-am folosit acești termeni. Am folosit termenul de alianță terapeutică, care este mai apropiat de medicină decât de psihoterapie.
 
Alianța terapeutică este chezășia succesului, pentru că în alianța terapeutică se obține o acceptare a tratamentului, indiferent care ar fi acesta, din partea persoanei suferinde.
 
Nu este o obediență, nu este o constrângere la acceptarea tratamentului, ci este un parteneriat, un parteneriat care bineînțeles că înainte de începutul tratamentului se negociază, dar care este un parteneriat acceptat rațional și emoțional de către persoana în cauză.

Anca Brășfălean: Există vindecare totală în cazul bolilor psihice?

 
Eu vreau să cred că da. Desigur că trebuie să se petreacă foarte multe procese de schimbare pentru ca o persoană să se declare complet vindecată.
 
Dar aici intervine așa o întrebare sau retorică sau să-i zicem filozofică.
 
Ce înțelegem prin vindecare? Înțelegem în sens strâmt, adică dispariția simptomelor sau înțelegem, pe lângă dispariția simptomelor și o recuperare a unei bune funcționalități zilnice, adică persoana se poate valorifica în societate prin restabilirea relațiilor în familie, în profesie, cu prietenii, cu colegii, cu societatea în general.
 
Sau ce înțelegem prin vindecare? Vedeți că de aceea am vrut să povestesc puțintel despre starea de bunăstare mintală.
 
Ce înseamnă acel well-being? Depinde din ce parte a problemei privim această bunăstare. Privim din partea care este doar a plăcerilor vieții, din partea satisfacțiilor, din partea unei evaluări pozitive a propriei persoane de către propria persoană și a propriei persoane de către ceilalți.
 
Sau privim această bunăstare, acest well-being din punctul de vedere al scopului în viață, al scopului realizat, al progresului personal, al dobândirii unui sens al vieții și bineînțeles în sensul valorilor și virtuților asumate.

Anca Brășfălean: Putem face decizia să fim optimiști sau așa ne-am născut, așa ne e structura, nu avem nicio putere de decizie?

 
Oricând este loc de schimbare. Procesul schimbării este continuu. Că uneori suntem mai conștienți de acest proces de schimbare și acest lucru este adevărat.
 
Alteori suntem mai deliberativi și vrem să ne impunem schimbarea și de multe ori ne reușește și de asemenea de multe ori nu ne reușește.
 
Procesul schimbării este un proces lung ca orice proces și e important să fim hotărâți în această direcție și bineînțeles să fim optimiști, să fim siguri că schimbarea ne va aduce un beneficiu.

Anca Brășfălean

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.