Trebuie să (re)învățăm ce este serviciul public

O dezbatere foarte încinsă legată de educație a stârnit atenția tuturor în ultimele săptămâni. Mai multe organizații ale elevilor din România au solicitat oficial Ministerului Educației să elimine din școli intrările separate pentru elevi și profesori. Lucrul care îi deranjează pe elevi este discriminarea evidentă: în timp ce profesorii pot folosi fără restricții toate căile de acces existente în clădirea unei școli, regulile impuse în unele școli interzic elevilor să folosească intrările considerate, fără fundament legal, ca rezervate cadrelor didactice, managerilor, inspectorilor, autorităților și eventual părinților atunci când sunt convocați la ședințe. Căile de acces oficiale sunt mai curate, mai îngrijite și amenajate mai elegant, în vreme ce intrările elevilor sunt deseori neîngrijite și insalubre.
Acestui punct de vedere i s-au opus pozițiile publice ale unor cadre didactice și directori de școli, care au considerat că solicitarea elevilor este exagerată, nepotrivită, ba chiar obraznică. Cea mai citată în spațiul public este opinia unei profesoare de limba română de la o școală din București, care a afirmat că utilizarea aceleiași căi de acces ar fi o formă de uzurpare a imaginii cadrului didactic, care și-ar pierde astfel statutul care impune respect. Profesoara afirmă că elevii și profesorii sunt categorii sociale diferite și arată că practica unor căi de acces distincte există și în spitale, unde personalul medical intră pe alte uși decât pacienții și vizitatorii.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 1 februarie 2024, 06:00 / actualizat: 23 martie 2024, 13:25

Este important să notăm că această segregare se practică în virtutea unei convenții sociale vechi de pe vremea regimului comunist și inspirate de regimurile politice militare, separarea intrărilor nefiind fundamentată legal. Nici nu ar avea cum să fie legală, fiindcă școlile sunt proiectate cu mai multe căi de acces din rațiuni de fluidizare a traficului și de securitate, pentru a se putea face rapid evacuarea în caz de incendiu, cutremur sau inundație. Iar în spitale, hoteluri, uzine, restaurante, marile magazine și alte tipuri de afaceri și servicii intrarea personalului este diferită din rațiuni de flux de lucru, securitate sau etichetă și în niciun caz intrarea respectivă nu este cea cu cel mai înalt grad de confort și lux.

Hai să recapitulăm: elevii cer egalitate, legalitate și parteneriat, în vreme ce unii profesori, care nu vor să se amestece cu pleava, pretind un statut special, superior, distinct. Sunt de acord cu afirmația că profesorii și elevii sunt categorii sociale diferite, dar nu în sensul arogant în care gândește doamna profesoară, ci taman invers: cadrele didactice ar trebui să știe că sunt acolo în școală ca să servească elevilor, cei care reprezintă clientela sistemului școlar și sursa de finanțare a acestuia. De vreme ce salariile profesorilor sunt plătite din alocațiile bugetare oferite școlii pentru fiecare elev căruia îi oferă învățătură, copiii ar trebui tratați drept clienți, pentru care serviciile educaționale ar trebui să fie prestate cu maximă responsabilitate, decență, modestie, competență și mai ales cu disponibilitatea de a servi.

Da, profesorii sunt în serviciul public, deși unii dintre ei par să nu realizeze acest lucru. Da, profesorii sunt acolo să îi servească pe copii, să se pună în slujba lor. Da, prin urmare, profesorii sunt categorie socială diferită de elevi, în sensul că elevii, fie și reprezentați legal de părinții lor, sunt clienții, iar clientul este, în mod logic, stăpânul jocului în această relație.
Această problemă a înțelegerii defectuoase a exercitării serviciului public este una generală și foarte amplă în România, unde niciunul dintre sistemele statului nu pare a conștientiza că există pentru a își servi cetățenii, nu pentru a abuza de putere sau a exploata oportunitățile de vămuire a banului public. La noi, de cele mai multe ori, sistemele publice nu funcționează în scopul pentru care au fost create, adică în beneficiul și serviciul cetățenilor care le finanțează prin taxe și impozite, ci au tendința de a se orienta doar către satisfacerea nevoilor și poftelor persoanelor care compun aceste sisteme.
Hai să luăm niște exemple, ca să ne lămurim: sunt de notorietate numeroasele cazuri în care politicienii uită să sunt aleși și plătiți de cetățeni și, odată ajunși în funcții înalte, sunt orbiți de Hubris și încep să se creadă stăpâni și superiori, încalcă legi și reguli de conviețuire, mint cu nerușinare, promit aberații și cuvântează elucubrații. Sau, prin primării ori alte instituții, sunt deja cazuri obișnuite situațiile când oamenii sunt plimbați intenționat de la un ghișeu la altul ca în scrierile lui Kafka și li se cer copii, ștampile, parafe ori traduceri după acte deja existente în acea instituție, doar ca să lase peste tot câte un plic cu o mică atenție, pentru a își rezolva solicitările legitime.

În spitale, întâlnim încă situații în care pacienții sunt plimbați de la o ușă la alta, de la un refuz la altul, alergând după adeverințe și documente și așteptând săptămâni sau chiar luni întregi pentru o programare, într-un sistem care, în loc să salveze vieți, le pune în pericol în timp ce produce bani, atenții, cadouri și favoruri pentru cei cu halate albe și inimi negre. Apoi, sunt la ordinea zilei cazurile de polițiști care aplică legea exact pe dos, se înhăitează cu interlopii și le protejează și încurajează ilegalitățile. De Crăciun, am aflat cu toții că opt oameni au murit arși într-o pensiune construită ilegal, în care angajații Inspectoratului pentru Situații de Urgență obișnuiau să își țină chermezele. Asta în timp ce sute de școli, grădinițe, spitale și instituții publice nu au autorizație de funcționare, fiindcă nu corespund minimelor condiții de securitate. Recent, ANAF a impus sistemul e-factura, iar zeci de mii de antreprenori s-au chinuit săptămâni întregi să se adapteze unor proceduri greoaie și unor aplicații mai mult nefuncționale, doar pentru a îi pune pe tavă statului niște documente după care chiar statul ar fi trebuit să alerge.
Am dat doar câteva exemple care arată că foarte mulți dintre cei care se află oficial în serviciul public nu înțeleg nici azi care le este statutul și care le sunt îndatoririle. Cu siguranță, de la an la an lucrurile se schimbă în bine în România, însă progresele se întâmplă cu o viteză mult prea mică. Iar schimbarea pe care cu toții ne-o dorim nu are cum să vină dacă mai avem profesori ce se cred superiori în drepturi elevilor și le cer copiilor să se supună unor reguli nescrise absurde, nesimțite și absolut ilegale.

Sper că ideile Hacking Work ți-au fost și astăzi de folos. Eu sunt Doru Șupeală și îți mulțumesc că ne asculți și ne susții. Facem Hacking Work ca să mergem cu toții la serviciu, nu la scârbiciu. Să ne reîntâlnim sănătoși, voioși și mintoși. Spor la treabă!

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.