Prima pagină » Știri » Social » Transilvania » Obiceiuri de Bobotează, păstrate și azi în Maramureș

Obiceiuri de Bobotează, păstrate și azi în Maramureș

Despre acestea ne vorbește Ioan Boroica, cercetător în cadrul Muzeului
Maramureșean Sighetu Marmației:

Articol editat de cristina.rusu, 6 ianuarie 2024, 00:00 / actualizat: 7 ianuarie 2024, 10:23

În ziua de Bobotează, după liturghie se iese în procesiune la sfințire apei. La sărbătoarea de Sfântul Ion, în anumite comunități încă se mai practică colindul pentru Ion. Este o colindă specifică a cărui refren rămâne în continuare La mulți ani Ioane de fapt este o preluare și a colindei de Sfântul Vasile. Dar asociat cu sărbătoare creștină au supraviețuit și o serie de practici care au altă sorginte decât cea creștină și aș vorbi aici de practica colindatului copiilor în ziua de ajun sau chiar și în zilele premergătoare Ajunului Bobotezei numită chiralexa, care merg cu acest colind înaintea preotului, anunțând venirea preotului pentru sfințitul casei. Copiii recită un text relativ simplu: chiralexa Doamne, grâu de primăvară și-n pod și-n cămară și pă laiță afară, iar practicanții sunt răsplătiți de obicei cu colăcei numiți colindeți, alături de nuci și mere ca și daruri pentru această scurtă colindă.

Preotul era întâmpinat cu lumânarea aprinsă, dar aceste lumânări aprinse nu erau oricum, ci împodobeau așa numită păpușă. O cruce mare din lemn era îmbrăcată ca și o păpușă, respectiv se montau fuioare din cânepă care se încingeau adică se înfășurau cu zadii având aspectul unei păpuși pe care se împodobeau cu lumânări aprinse și în felul acesta aștepta gospodina sosirea preotului pentru sfințirea casei. Evident simbolistica acestei păpuși este una arhaică. Aici se leagă și de simbolistica cânepei, se leagă și de simbolistica crucii, se leagă și de riturile de fertilitate, pentru că păpușa este în esență tot o mascoidă legată de practicile de fertilitate. Tot cu această ocazie, legat de Bobotează și de Sfântul Ion sunt așa numitele practici divinatorii, adică era practica ghicirii ce se va întâmpla în noul an în funcție de anumite comportamente ale animalelor, a timpului, a anumitor vegetale.

Sunt celebre și încă pe alocuri am mai întâlnit acel calendar de ceapă, în funcție de cum se despica o ceapă și în funcție de cum se prezentau foile suprapuse ale cepei așa trebuia să fie și lunile anului respectiv mai umede, mai secetoase, mai bogate sau mai puțin bogate.

Un alt semn de practici la fel de important, sunt cele care țin de riturile premaritale. Acolo unde erau fete de măritat în casă mai smulgeau câte un fir din busuiocul cu care se sfințea cu agheasmă casa și acesta era pus fie la ușă, fie sub pernă, fie în gardul casei. Dacă era pus sub pernă, spera să viseze noaptea respectivă ursitul.

În seara de Bobotează, cei cu numele de Ioan erau corindați de prieteni, în felul acesta încheindu-se ciclul colinzilor din perioada sărbătorilor de iarnă. Aceste credințe, practici, obiceiuri făceau parte dintr-un mod de gândire tradițional, care era firesc, era natural în felul acesta comunitățile înțelegeau să-și mențină buna rânduială.

Vorbim în ziua de astăzi de opoziție, trecut-prezent, opoziție, pentru că nu există o continuitate, pentru că noi, generațiile de astăzi, neînțelegând semnificațiile profunde ale practicilor de ritual, le-am întrerupt și în felul acesta putem să spunem că ele sunt mult diminuate ca semnificație, au rămas doar sub forma unui spectacol și cunoașterea semnificațiilor profunde acestor tradiții și obiceiuri ar putea fi unul din mecanismele prin care practicarea tradițiilor în comunitățile maramureșene ar mai putea continua încă multă vreme de acum încolo.