Credinţe şi tradiţii de Bobotează în Transilvania
Credinţe şi tradiţii de Bobotează, evocate de etnologul Ioan Toşa, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 ianuarie 2024, 00:00 / actualizat: 7 ianuarie 2024, 10:24
Boboteaza e considerată „vârful de lance” al iernii: cum era vremea în ziua de Bobotează, se credea că aşa va fi şi timpul în restul iernii. Şi în ziua de astăzi se mai vorbeşte despre „gerul Bobotezii”.
Înainte de Bobotează, şi în trecut, şi în prezent, preotul umbla cu crucea pe la case, să le sfinţească. Umblatul cu crucea pe la case făcea din preot persoana cea mai importantă din cadrul comunităţii săteşti, el cunoscând situaţia fiecărui membru al acesteia.
”Fuiorul popii”, un obicei mai ales din Moldova, dar şi din Transilvania. Atunci când preotul umbla cu crucea, primea un fuior de la fiecare casă. „Fuiorul popii” era ales de către femeie dintre cele mai frumoase fuioare ale ei, cu credinţa că, peste vară, cânepa se va face mai frumoasă şi fuioarele următoare vor fi mai bune decât cel dat preotului.
Obiceiurile s-au schimbat: au început să se modernizeze după desfiinţarea iobăgiei, s-au modernizat şi mai mult după primul război mondial, iar după revoluţia din 1989 s-au demonetizat complet, afirmă etnologul Ioan Toşa. În foarte puţine sate se mai colindă de Crăciun. La oraş, dacă înainte de 1989 se auzeau colinde aproape la fiecare apartament de bloc, acum e tăcere, remarcă etnologul, în urma observaţiilor personale.
Un obicei care s-a păstrat şi în zilele noastre e cel de sfinţire a apei la Bobotează. Apa sfinţită se punea peste toate lucrurile din gospodărie, începând cu fântâna. Unii o foloseau – şi o folosesc – ca medicament, considerând că are proprietăţi miraculoase. Apa sfinţită la Bobotează nu se „strică”, rămâne la fel de curată şi bună tot anul.
În noaptea de Bobotează, la fel ca de Crăciun, se credea că se deschide cerul. Oamenii curaţi la suflet pot vedea cerul deschis şi pot cere orice de la Dumnezeu, iar ceea ce cer li se va împlini.
În judeţul Bistriţa-Năsăud se mai păstrează obiceiul ca de Bobotează credincioşii şi preotul să iasă cu alai la malul cursului de apă care străbate localitatea, pentru a sfinţi apele.
În urmă cu câteva decenii obiceiul era ca apa ce urma să fie sfinţită pentru a fi luată acasă de enoriaşi să fie scoasă chiar din cursul apei, dar, odată cu trecerea anilor s-a renunţat la acest obicei şi apa este adusă din fântâni sau de la reţea. În multe localităţi s-a renunţat chiar şi la ieşitul pe malul râului, slujba de sfinţire a apei fiind făcută în curtea bisericii. Însă, în satele de munte din judeţul Bistriţa-Năsăud s-a păstrat ieşirea, cu alai, la râu, pentru sfinţirea apelor, dar se foloseşte apa din surse potabile:
În satele noastre se mai iese la râu, pentru sfinţirea apelor. Şi, s-a mai păstrat un obicei: în următoarele opt zile de la Bobotează, femeile nu mai merg să spele rufele la râu, pentru că a rămas credinţa că apele sunt sfinţite şi ele nu trebuie tulburate. (Alexandru Pugna, folclorist)
Acuma şoselele sunt foarte aglomerate şi este mult mai greu să deplasezi două – trei sute de oameni şi s-o blochezi. Apoi, nici râurile nu mai sunt atât de curate, dar totuşi, în anumite sate de pe valea Şieului sau de pe cea a Bârgăului, acolo unde biserica este mai apropiată de râu, se mai iese la râu pentru sfinţirea apelor. Pentru că a merge la râu înseamnă a fi mai aproape de evenimentul Iordanului. (Alexandru Vidican, Preotul protopop)
Redacția
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
