Prima pagină » Cultural » Botezul Mântuitorului – ziua în care Hristos s-a descoperit lumii

Botezul Mântuitorului – ziua în care Hristos s-a descoperit lumii

Această zi încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 6 ianuarie 2024, 00:00

Boboteaza are, pe lângă înţelesurile creştine, trăsături de mare sărbătoare populară. În ziua Bobotezei, predomină practicile de purificare, prin rugăciuni, ca și prin stropirea cu Agheasmă Mare.

Să aflăm mai multe despre această sărbătoare:

Boboteaza este ziua în care Hristos s-a descoperit lumii. Afară de cele grăite de Isus la vârsta de 12 ani, în templu, Hristos nu a săvârșit nicio minune și nu a rostit niciun cuvânt reținut de evangheliști. Începând cu botezul său, Hristos iese din umbră și începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei. A venit la Ioan și a cerut să-l boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu Omul, ci pentru a sfinți creația. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație. În botezul Domnului stau începutul și temeiul sfintei taine a botezului creștin. Acceptând să se scufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou.

Apele Iordanului, primind pe Dumnezeu Omul, nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea Satanei. Astfel, în clipa când el s-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au coborât peste creație. În ajunul și în ziua de Bobotează, în bisericile ortodoxe și catolice, cu puterea Duhului sfânt, la rugăciunile arhiereilor și preoților, se sfințește Aghiasma mare. În tradiția populară există o serie de obiceiuri legate de această sărbătoare:

Se credea că la Bobotează se sfințesc toate apele și câteva zile până când femeile spală haine în râu toate apele sunt curate. De aceea apa de la Bobotează pe care o duceau creștinii acasă de la biserică era păstrată în timpul anului și dacă se întâmpla ceva, Doamne ferește, o nenorocire, cădea într-un vas cu mâncare vreun șoarece sau așa ceva, vasul se putea spăla și se putea purifica cu apă de la Bobotează, cu apă sfințită. Același lucru se întâmpla și cu fântâna: dacă cădea o pasăre în fântână, se putea scoate toată apa, se curăța fântână, se turna apă sfințită și fântâna era curată. Dar dacă cădea un om în fântână, fântână trebuia acoperită, pentru că nu mai putea să fie sfințită cu nimica. La Bobotează, de obicei, preotul anunța data Paștilor și mai ales data Lăsării Postului Mare. De ce? Pentru că după Bobotează începea perioada nunților și nunțile acestea țineau de la o săptămână după Bobotează și până cu o săptămână înainte de lăsarea postului, și era socotită săptămână nebunilor pentru că în săptămâna aceea toți feciorii și fetele care tot au amânat, căutau să se căsătorească ca să nu-i strige peste sat și să nu-și bată joc comunitatea de ei, că sunt fete bătrâne sau feciori bătrâni, povestește etnograful Ioan Toșa.

Iată că sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul. De asemenea, se credea că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții despre ziua de Bobotează, despre locurile unde sunt ascunse comorile. Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.