Obiceiuri și tradiții de Bobotează, păstrate în Maramureș [AUDIO]

Boboteaza și Sf. Ioan sunt sărbătorile care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Legat de aceste zile, în Maramureșul istoric se mai păstrează și în zilele noastre mai multe practici străbune, obiceiuri și tradiții specifice acestor sărbători.

Articol editat de Andrei Cretoiu, 5 ianuarie 2024, 13:19 / actualizat: 5 ianuarie 2024, 15:35

Boboteaza și Sf. Ioan sunt sărbătorile care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă. Legat de aceste zile, în Maramureșul istoric se mai păstrează și în zilele noastre mai multe practici străbune, obiceiuri și tradiții specifice acestor sărbători.

La fel ca de Crăciun sau de Anul Nou, și în ajun de Bobotează și de Sf. Ioan se merge la colindat. Tot în această perioadă credincioșii așteaptă preotul pentru a le sfinți casele.

Câteva dintre aceste obiceiuri și tradiții ne-au fost reamintite de dr. Ioan Boroica, cercetător științific în cadrul Muzeului Maramureșean Sighetu Marmației:

Să știți că prezentarea obiceiurilor de Bobotează și Sfântul Ioan, care încheie de fapt circul sărbătorilor de iarnă care sunt deschise cu sărbătoarea Sfântului Nicolae, pare în aparență o treabă ușoară. În realitate, ele sunt un complex de obiceiuri care trebuie gândite unitar, în sensul că ciclul sărbătorilor de iarnă cunoscute ca cele 12 zile preluate din ceremonialele greco-romane, cele 12 zile care pregăteau începerea noului an și cu care începea noul an oficial civil în antichitatea greco-latină, au semnificații profunde și forme de manifestare extrem de diverse în Maramureș și nu există chiar o practică relativ unitară la nivelul tuturor comunităților. 

În esență, Boboteaza și sărbătoarea Sfântului Ioan sunt sărbători creștine propun creștine, unitățile tradiționale sărbătorind în ziua de 6 ianuarie Botezul Domnului, respectiv ieșirea în lume a mântuitorului și de fapt se sărbătorește fi Epifanie, adică prezentare a Sfintei Treimi. 

Legat de Botezul Domnului este și sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Cele două sărbători antrenează întreaga comunitate, pentru că în ziua de Bobotează după liturghie, se iese în procesiune la sfințire apei. 

 De sărbătoarea de Sfântul Ion, în anumite comunități încă se mai practică colindul Sf Ion, o colindă specifică a cărui refren rămâne în continuare ”La mulți ani Ioane”. De fapt este o preluare și a colindei de Sfântul Vasile, dar pentru purtătorii numelui de Ioan. 

Un set de practici de urare care însoțesc toate sărbătorile de iarnă. Asociat cu sărbătoarea creștină, au supraviețuit și o serie de practici de ritual care o au altă sorginte decât cea creștină și aș vorbi aici de practica colindatului copiilor în în ziua de ajun sau chiar și în zilele premergătoare Ajunului Bobotezei numită chiralexa sau tirarexa. În anumite comunități. Ce se întâmplă? 

Practicanții acestei colinde, pentru că este vorba de o colindă, sunt copiii mici care merg cu cu acest colind înaintea preotului, anunțând venirea preotului pentru sfintitul casei. Copiii recită un text relativ simplu: Thiralexa Doamne, grâu de primăvară și în pod și în cămară și pe laiță afară!” depinde de comunitate. Cei mici sunt răsplătiți de obicei de gospodina casei cu colăcei de ritual, pregătiți special pentru acest moment numiți colindeți, sau pupeze, alături de nuci și mere ca și daruri pentru această scurtă colindă. 

Preotul era întâmpinat cu lumânarea aprinsă. Dar aceste lumânări aprinse nu erau oricum, ci se împodobea o așa numită păpușă. O cruce mare din lemn era îmbrăcată ca și o păpușă, respectiv se montau fuioare din cânepă care se încingeau, adică se înfășurau cu zadii, având aspectul unei păpuși care se împodobea cu lumânări aprinse, și în felul acesta aștepta gospodina sosirea preotului pentru sfințirea casei. Evident, simbolistica acestei păpuși este una arhaică. Aici se leagă și de simbolistica cânepei, de simbolistica crucii, de riturile de fertilitate, pentru că păpușa este în esență tot o mascoidă, folosită în practicile de fertilitate. 

Tot cu această ocazie, legat de Bobotează și de Sfântul Ion sunt așa numitele practici divinatorii, adică intrând într-un timp necunoscut, Anul Nou marca intrarea într-un timp nou, necunoscut, într-un ciclu nou și era practica ghiciiri. Adică ce se va întâmpla în noul an în funcție de anumite comportamente ale animalelor, a timpului a anumitor vegetale. 

Sunt celebre și încă pe alocuri am mai întâlnit acel calendar de ceapă. În funcție de cum se despică o ceapă și în funcție de cum se prezentau foile suprapuse ale cepei, așa trebuia să fie și lunile anului, respectiv mai umede, mai secetoase, mai bogate sau mai puțin bogate.

 Un alt semn de practici la fel de important sunt cele care țin de riturile premaritale. Acolo unde erau fete de măritat în casă, mai smulgeau câte un fir din busuiocul cu care se sfințea cu agheasmă casa și acesta era pus fie la ușă, fie sub pernă, fie în gardul casei. Dacă era pus sub pernă, să spera să viseze în noaptea respectivă ursitul. Tot în acest ciclu al practicilor premaritale era și ajunatul la o practică frecventă în comunitățile tradiționale maramureșene. 

Ciclul sărbătorilor este încheiat cu sărbătoarea Sfântului Ioan, de fapt nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că aici vorbim de un ciclu de sărbători închinate Sfântului. De fapt ultimul din profesii Vechiului Testament. În seara de Bobotează, cei cu numele de Ioan erau colindați de prieteni cu refrenul pe care tocmai le-am amintit anterior cent, în felul acesta încheindu-se ciclul colindelor din perioada sărbătorilor de iarnă. 

Liviu Șiman / Ioana Popovici

Radio Sighet poate fi ascultat online, AICI!