Psihologia românilor – evoluție

În 2015, când am scris lucrarea “Psihologia românilor”, vorbeam despre un profil psiho-cultural al țării, iar unul dintre modelele importante a fost cel care se leagă de teoria psihologului olandez Geert Hofstede, validată în practică, prin care a identificat o serie de atribute psiho-culturale care, de obicei, se schimbă greu, foarte greu. Spuneam atunci că România are un profil colectivist, în primul rând de concentrare a puterii sociale, de evitare a incertitudinii (viitorul era văzut mai degrabă ca pericol decât ca oportunitate), de control al comportamentului social prin pedepse, de competitivitate scăzută – competitivitate însemnând să fii asertiv, să ai curajul să-ți expui părerile, să-ți ceri drepturile, nu să ai mai mult decât celălalt.

Articol editat de cristina.rusu, 10 decembrie 2023, 09:17 / actualizat: 14 decembrie 2023, 10:31

În acest an, uitându-mă din nou la profilul psiho-cultural, am observat două mari modificări.

Prima este o creștere a nivelului nostru de individualism – în sensul de indivizi autonomi. Scorul s-a ridicat de la 30 spre 42, în condițiile în care 50 este limita la care s-ar schimba complet profilul. Asta înseamnă că oamenii nu-și mai creează grupuri sociale neapărat în logica unei familii extinse, ci și pe bază de valori comune, ceea ce în esență este un lucru bun.

A fost foarte greu până acum să asimilăm instituții de tip vestic, gândite pentru indivizi autonomi, într-o țară în care indivizii erau mai degrabă colectiviști.

Cea de-a doua schimbare majoră este modul de orientare spre viitor. În 2015, trăiam în prezent dar ne orientam în primul rând spre viitor. Investeam în educație, vedeam viitorul ca oportunitate, eram dispuși la sacrificii de dragul unor beneficii pe termen mediu sau lung. Ei, acum profilul este invers, adică trăim în prezent dar valorizăm foarte mult trecutul, neglijând pregătirea și investițiile pentru viitor. Educația este un astfel de indicator. Țările orientate spre viitor investesc foarte mult în educație. Cele orientate spre trecut îl glorifică și trăiesc prin prisma tradițiilor.

Sigur, e important că valorizăm trecutul, că învățăm din el, dar e foarte important să investim în educație, fiindcă viitorul aduce schimbări majore. Se vor schimba paradigme culturale, vedeți problema inteligenței artificiale, a schimbărilor climatice, a dezvoltării sustenabile. Or, noi tocmai în momentul ăsta am hotărât că e mai bine să onorăm trecutul decât să ne pregătim pentru viitor. Investiția în educație nu se referă doar la bani, ci la faptul că este o valoare umană. Părinții își învață copiii că soluția pentru succes este educația. Aceste idei contau și la noi într-o vreme. Acum contează foarte mult în țările Asiei de Sud-Est, care explodează sub aspectul dezvoltării.

– Spuneați că ne glorificăm trecutul. Totuși, nu luăm părțile lui bune. De pildă, orientarea spre învățare, calea spre succes care trece prin școală. Modelele de succes în România de astăzi n-au nicio treabă cu școala, cu pregătirea, cu valoarea culturală, civică.

Acest model se referă mai degrabă la glorificarea unor eroi, a unor evenimente istorice pe care le considerăm definitorii. Nu e un lucru rău, fiindcă îți ele îți dau semnificație în prezent, dar n-ai voie să le folosești ca pretext pentru a bloca dezvoltarea și pregătirea pentru viitor. Ai nevoie de amândouă.

– Mai spuneați că scade caracterul colectivist la români și crește cel autonom. Asta ar însemna ca românul să înțeleagă că interesele lui se apără mai bine împreună cu alții.

Adevărul e că suntem într-o perioadă de tranziție foarte periculoasă. Nu mai suntem total colectiviști, dar nici n-am ajuns la benevolența societăților formate din indivizi autonomi, care, având comunități clare, instituții puternice și clare, pot să fie benevolenți. Ei sunt conduși de reguli și proceduri comun agreate. Noi suntem în faza de trecere, de emancipare. Iar când ești în emancipare, apare o doză de egoism. Nu mai respect regulile, nu mă interesează instituțiile.

– Nerespectarea regulilor, glorificată chiar, o pomenea și Rădulescu-Motru, era chiar un soi de valoare națională.

Acum este mai accentuată, fiindcă suntem în faza în care am realizat că nu respectăm regulile! Da, avem și curajul să spunem lucrul ăsta, fiindcă până acum nu respectam regulile, dar le mascam. Fiind într-o structură colectivistă, te temeai ce-o să spună șeful. Ei, acum faci din asta un element de mândrie. Deja ai curajul să le provoci, le expui explicit, fiindcă tu ești în fază de emancipare. Vrei să te exprimi pe orice temă, să ai vocea ascultată de ceilalți, iar ceilalți să facă ce spui tu. E periculos, mai ales că la noi vine pe fondul unui nivel educațional scăzut, care potențează tupeul, obrăznicia și agresivitatea.

– Cum se explică, d-le profesor, această veritabilă contraselecție la nivelul liderilor în România? În ultimii ani, sunt parcă tot mai jos. Și fiindcă vorbeam de exemple, la noi, succesul pare a fi dat de non-valoarea care se adună în haită.

Asta vine pe aceeași linie de care am vorbit. Contează vocea celui care strigă cel mai tare, care reușește să se impună prin tonalitate, nu prin educație și argument. Și atunci, mulți oameni educați, care au bun simț și sunt sensibili la imaginea publică, nu mai intră în dezbateri și în zone publice, nu sunt dispuși să intre în diverse instituții, fiindcă își dau seama că nu pot să facă ceea ce ar trebui. De ce să pierzi timp și resurse într-o zonă pe care n-o poți conduce adecvat?

Dan Horea

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram