Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Frica de celălalt: forme moderne de xenofobie [AUDIO]

Incluziv: Frica de celălalt: forme moderne de xenofobie [AUDIO]

Cercetătorii au vorbit despre două forme specifice: islamofobia şi rasismul faţă de rromi, dar concluziile pe care le-au prezentat se pot aplica şi altor grupuri etnice. Aş dori să vă rezum câteva puncte de la această prezentare, în special ideea că xenofobia este în schimbare, trecând de la forme directe la unele mai subtile:

Articol editat de cristina.rusu, 28 noiembrie 2023, 16:47

Să luăm ca exemplu chestiunea egalităţii dintre bărbaţi şi femei. Aceasta este deja stabilită: femeile au primit drept de vot, pot avea acces la educaţie şi la un loc de muncă în afara casei, deci teoretic toate căsuţele au fost bifate. Nicio persoană care-şi doreşte să fie luată în serios nu ar putea să iasă în public cu un discurs în care să proclame inegalitatea. Practic însă, în toate ţările există inechităţi salariale: femeile sunt plătite mai prost pentru exact aceeaşi muncă. Vedem aşadar cum inegalitatea îşi găseşte căi alternative de manifestare. La fel e şi cu xenofobia, spune cercetătorul Fosztó László: când formele directe nu mai sunt acceptabile în societate, apar formele mai subtile.

Discriminarea directă, discursul de ură, expulzarea, violenţa, chiar genocidul există în context istoric. Istoria României a avut de toate, din păcate. Un element de antiţiganism ascuns este stigmatul etnic, normalizat de rutină şi de interacţiunea între persoane de diferite etnii. Mai este distanţa socială crescută între două comunităţi (cum ar fi zidul construit de primăria din Baia Mare). Mai sunt microviolenţele, dar şi lucrurile care au intrat în comportamentul oamenilor fără ca ei să mai fie conştienţi de ele. În fine, vorbim de reprezentările sociale din media, de formele de discurs, de categoriile folosite, Fosztó László.

Zidul menţionat de Fosztó László a fost construit în Baia Mare în 2011, în jurul a 2 blocuri cu locatari rromi. A fost foarte controversat, iar la faţa locului au călătorit sute de oameni pentru a vedea dacă e sau nu vorba de discriminare. Sunt localnici care spun că zidul îi ajută, pentru că împiedică copiii să sară în stradă şi îi protejează de mizeriile de după blocuri, militanţii pentru drepturile omului spun însă că e o măsură de segregare. O perspectivă împărtăşită şi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a amendat primăria oraşului Baia mare – condusă pe atunci de notoriul Cătălin Cherecheş – de 2 ori, totuşi zidul a rămas încă în picioare.

Partea ciudată e că fenomenul xenofobiei apare şi atunci când un grup etnic nici măcar nu prea e prezent în societate (cel puţin nu în proporţie semnificativă). Avem în acest caz ca exemplu islamofobia: România nu a fost atinsă de migraţie la fel ca alte ţări, cu toate acestea a apărut ura faţă de un musulman imaginar global, spune cercetătoarea Adriana Cupcea:

Conform ultimului recensământ, în România sunt aproximativ 58 de mii de musulmani, majoritatea în Dobrogea. Percepţia în ceea ce-i priveşte este bipolară. Pe deoparte avem musulmanii autohtoni, ei reprezintă nucleul actualului discurs oficial despre islam şi sunt percepuţi ca fiind „musulmanii buni”. De cealaltă parte avem musulmanii veniţi din afară, ei sunt percepuţi ca având un comportament negativ, eventuala lor prezenţă este percepută ca un pericol deoarece poate să ducă la islamizare. Interacţiunile cu aceştia lipsesc sau sunt sporadice, aşa că sentimentul negativ e faţă de un musulman imaginar global. Conform unui sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie în 2018, peste 60% dintre români consideră că musulmanii sunt potenţial periculoşi; 52% cred că imigranţii ar trebui opriţi la graniţele Europei; 39% dintre români nu vor să fie înrudiţi cu musulmani, iar 28% nu ar accepta să fie prieteni cu un musulman, Adriana Cupcea.

Este stranie percepţia privind cine e şi cine nu e străin. Pe deoparte numărul străinilor cu drept de şedere în România s-a dublat în ultimul deceniu. Pe de altă parte episoadele de xenofobie vizează adesea şi minorităţile autohtone, chiar dacă milioane de cetăţeni de-ai noştri sunt plecaţi în alte ţări, fiind ei înşişi la capătul neplăcut al percepţiei de a fi consideraţi străini în ţările gazdă.