Prima pagină » Știri » Social » Celibatul/Singlehood un statut social tot mai des întâlnit [AUDIO]

Celibatul/Singlehood un statut social tot mai des întâlnit [AUDIO]

Celibatul, care era, nu demult, asociat cu o subclasă a unui alt statut social, cum ar fi: necăsătorit/ă, divorțat/ă, văduv/ă, acum a devenit un trend. Perspectivele abordărilor teoretice și practice ale diferitelor tipuri de terapii, din ultimii ani au fost predominant axate pe cuplu sau familii. În special au fost studiate și relatate valorile și interesele cuplului în detrimentul persoanelor singure, care tind să fie expuse judecăților din perspectivă socială.

Articol editat de cristina.rusu, 17 noiembrie 2023, 12:58

Specialiștii din aria psihoterapiei au cercetat celibatul ca pe o etapă tranzitorie în stadiile de viață ale unei persoane, relațional sau marital, un indicator demografic. La nivel global, celibatul a luat amploare în ultimul deceniu. Tot mai mulți oameni ajung să rămână sau să decidă să fie singuri. Studiile arată că celibatul tinde să devină un fenomen ce se conturează spre o identitate, mai degrabă. Dacă la începutul epocii industrializării aproximativ 25% din populație era neimplicată într-o relație, astăzi cotele au ajuns la jumătate, mai vizibil fiind în orașele mari.

Când vorbim despre oamenii singuri, adică despre cei neimplicați constant într-o relație pe termen lung, mai degrabă sunt discutate deficitele unei astfel de existențe (singurătate, lipsa de afecțiune, de iubire constantă, greutăți sociale și/sau financiare etc.). Pe de altă parte, tot ca percepție asupra celibatului, acești oameni sunt “invidiați” pentru așa-zisa lor libertate de a intra sau ieși din relații ocazionale și pentru mai mult timp personal.

Persoanele care aleg celibatul o fac perfect conștient sau constrânse de anumite împrejurări, explică Valentina Șimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie:

Din punctul de vedere al celor singuri, viața poate fi una bogată la nivel psihologic și emoțional, dar și în privința libertății și autonomiei. Solitudinea poate fi mai degrabă savuroasă decât înspăimântătoare, iar familia, intimitatea și iubirea se răsfrâng într-o arie mai largă decât în cadrul unei familii nucleare.

Cele mai multe studii s-au axat în a explica decizia celibatului și modul în care traiu singur afectează fiecare persoană. Studii mai recente ne arată că un număr mai mare de persoane preferă să fie singure, de sine stătătoare cu obiective personale ce implică profesia, afilierea la unul sau mai multe grupuri de profil și dezvoltarea de modele și tipuri de perspective și gândire a vieții care să corespundă alegerii făcute.

În anii 1975-1978, un cercetător pe nume Stein a categorisit distinct celibatul voluntar față de cel involuntar. În 2020 un alt studiu a evidențiat faptul că cei care o dorință scăzută de a avea un partener, prezintă un grad mai mare de satisfacție socială și prețuiesc mai mult relațiile de prietenie față de cei care sunt implicați în relații romantice stabile. Asta ne sugerează că cei care și-au acceptat situația trăiesc o mai mare satisfacție din activitățile sociale și de aceea relațiile de prietenie sunt de preferat în locul unui posibil partener. Relațiile de prietenie pot fi și sursă pentru trăiri emoționale, dar și suport financiar sau material, în caz de nevoie. În cercetările psihologice, asociat celibatului apare rețeaua de suport a prietenilor sau familiei. Cei singuri se comportă într-o astfel de rețea ca ,,noduri,, de legătură între prieteni sau rude.

De asemenea, în cazul celibatarilor a-a mai observat că tind să fie mai implicați în acțiuni de voluntariat, lucru care îi ferește, uneori de stigma de a fi văzuți egoiști. Alte aspecte care derivă din viața de unul singur, este că aceste persoane prezintă o mai mare satisfacție sexuală, fără să aibă neapărat mai des astfel de contacte și, uneori, pot fi mai angajați în sarcină la locul de muncă, fie pentru că depind de el ca sursă de venit, fie pentru că au nevoie de provocări. Pe de altă parte, cei divorțați și cei văduvi tind să devină mai materialiști după astfel de evenimente marcante.

În concluzie putem spune că a trăi singur este mai degrabă un nou statut dobândit și nu o derivată a altui statut social cum ar fi căsătoria sau concubinajul. A evoluat ca o alegere în sine și este, de multe ori, corelată cu posibilitatea crescută legată de trai și reușită în viață.