Astra Film Fest: Viața oamenilor și viața statuilor
Filmul se petrece în orașul georgian Gori, locul unde s-a născut Iosif Visarionovici Stalin. Suntem în anul 2017, la 139 de ani de la naștere lui. Autoritățile orășenești decid să îndepărteze statuia lui Stalin din centrul orașului și o depozitează la periferie, cu fața în jos, printre mormane de moloz și hale dezafectate. Decizia stârnește indignarea unui grup de vârstnici reunit în Partidul staliniștilor, care începe o serie de proteste cerând reinstalarea statuii la locul ei. Toți sunt oameni în vârstă, iar întâlnirile de la sediul partidului îi feresc de singurătatea care-i apasă în apartamentele lor ponosite, decorate cu portrete ale lui Stalin și cu însemne ale fostului partid comunist sovietic. Situat într-o clădire dărăpănată care pare situată tot în zona industrială se află și sediul partidului. Oamenii se întâlnesc, beau cafea din cești de porțelan cu floricele albastre, se indignează împotriva prezentului și povestesc nostalgici despre trecut. Visează la refacerea Uniunii Sovietice, îl citează pe Putin și se ceartă între ei.
Articol editat de cristina.rusu, 20 octombrie 2023, 12:30 / actualizat: 22 octombrie 2023, 10:59
Fundalul este deprimant: un oraș sărăcit, clădiri dărăpănate, străzi desfundate și noroi. Cu fața în jos, statuia lui Stalin este cel mai puternic simbol al unei generații captive între două lumi, care nu-și găsește resursele necesare pentru a se adapta la noua realitate.
Mi s-a părut relevant monologul cu care se deschide filmul, al unei doamne care se întreabă iar și iar: ce-am fost și ce-am ajuns? Ce sunt eu acum?
Regizorul Nikoloz Bezhanishvili își urmărește protagoniștii cu înțelegere, respect căldură și cu o ironie bonomă. Nu lipsesc cadrele care te fac să zâmbești: o cană cu Stalin care stă lângă o sticlă de Coca Cola de doi litri, sau un parastas în biserică de ziua lui Stalin, la care preotul se roagă alături de membrii partidului staliniștilor pentru foștii conducători ai națiunii.
Dar aceasta este doar o parte a locuitorilor din Gori. În vreme ce bătrânii membri de partid se ceartă între ei și se dau pe rând afară, în oraș au loc proteste împotriva relațiilor cu Rusia, pentru aderarea Georgiei la NATO. Cromatica este total diferită. Orașul care până atunci părea pustiu și cenușiu, exact ca sufletele bătrânilor staliniști, se umple de viață și de tineri care mărșăluiesc pe străzi și își strigă adeziunea la Occident.
Pe fundal, vocea nazală și indiferentă a unui prezentator de știri anunță o campanie națională demarată de autorități pentru eradicarea doctrinei comuniste din societatea georgiană. Iar maniera în care filmul reușește să surprinde discrepanța dintre discursul public și viețile oamenilor mi s-a părut foarte subtilă și valoroasă.
E ușor să pui etichete și să dai verdicte. Poți să-i numești pe acești bătrâni nostalgici, conservatori sau analfabeți funcționali, însă îți dai seama că sunt doar niște oameni speriați de vremurile în care trăiesc, singuri și lipsiți de orice fel de mijloc prin care să învețe să se adapteze la regulile unei lumi pe care nu reușesc să o înțeleagă și din care au fost izgoniți cu nepăsare.
Povestea statuii îndepărtate de pe soclu mi-a adus aminte de un documentar pe care l-am văzut la Astra Film Fest în urmă cu mai mulți ani, ”The Monument” (regia Viesturs Kairišs) care se petrecea în Letonia și care agita în mod mult mai violent spiritele din oraș după ce o statuie a eroilor sovietici fusese îndepărtată de pe soclu peste noapte din centrul capitalei Riga.
Este limpede că nu e suficient să demolezi o statuie ca să schimbi felul în care oamenii gândesc, simt și se atașează de valori importante pentru ei. Așa cum înțelegem că o statuie nu e niciodată doar o bucată de piatră sau de metal, ci coagulează o întreagă memorie afectivă și colectivă pe care nu o poți șterge prin simpla îndepărtare a monumentului.
Documentarul lui Nikoloz Bezhanishvili, filmat într-un ritm lent și egal, se încheie cu o imagine emoționantă a bătrânei care la începutul filmului se întreba cine e. De data asta o vedem în fața statuii lui Stalin mângâind cu delicatețe și tandrețe uriașul cap de bronz. Simbolul unei lumi care dispare tristă și tăcută fără să înțeleagă până la capăt ce i s-a întâmplat.
Doina Borgovan
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
