Prima pagină » Reportaje » De la Putna la Drobeta, pe cel mai frumos drum din țară: Via Transilvanica!
De la Putna la Drobeta, pe cel mai frumos drum din țară: Via Transilvanica!
Dan Izvoreanu: Pentru început, te rog să-mi spui când şi cum ţi-a venit această dorinţă de a parcurge Via Transilvanica de la un capăt la altul.
Articol editat de Bianca Câmpeanu,
25 august 2023, 06:00 / actualizat: 25 august 2023, 11:12
Ciprian Tiron: Dorinţa este ceva mai veche, ştiu de drumul acesta de câţiva ani. Am avut un gând să-l parcurg în 2021, însă era finalizat pe jumătate din câte-mi amintesc. Aşa că am considerat că mi-ar plăcea totuşi să am experienţa completă, să-l parcurg de la un capăt la altul; şi cum anul trecut cei de la Tăşuleasa au deschis întreg traseul, anul acesta s-a ivit oportunitatea de a-l parcurge integral. Este un stil de drumeţie care în engleză se numeşte true hiking: practic intri în traseu şi ieşi de-abia când ajungi la capăt.
Dan Izvoreanu: Ai folosit acel carnet al drumeţului?
Ciprian Tiron: Sigur că da, carnetul l-am luat chiar de la Putna. E o experienţă pe care în oarecare măsură o cunosc: am parcurs şi o parte din Camino de Santiago, aşa că ştiam sistemul acesta.
Dan Izvoreanu: E cea mai mare distanţă pe care ai parcurs-o vreodată?
Ciprian Tiron: Da, este. După cum am numărat eu pe ceas, 1422 km au fost. Am pornit pe 19 iunie de la Putna şi am ajuns după 43 de zile la Drobeta, pe 31 iulie. Asta înseamnă o medie de peste 30 km pe zi: planul pe care mi-l făcusem dinainte era ceva mai conservator, dar am ajustat în teren, după cum m-am simţit.
Dan Izvoreanu: Cât de voluminos a fost rucsacul tău?
Ciprian Tiron: Pentru început am pornit cu echipamentul de camping, cu set de gătit, ceva mâncare pregătită de acasă (am încercat să fiu cât mai autonom). La capitolul cazare a fost un hibrid între nopţile petrecute în cort şi pensiuni sau gazde. La început a fost destul de greu tot echipamentul: undeva la 12 kg, fără apa pe care o luam pe traseu. Am mers aşa până în Alba Iulia: acolo s-a adunat deja puţină oboseală şi am considerat că pot creşte ritmul dacă renunţ la ceva greutate. O parte din bagaj l-am trimis acasă (cortul, echipamentul de gătit şi accesoriile aferente) şi cu asta practic mi-am înjumătăţit rucsacul.
Dan Izvoreanu: Câte perechi de papuci ai schimbat pe cei 1400 km?
Ciprian Tiron: Nu am schimbat, dacă-ţi vine să crezi; am avut o singură pereche pe tot traseul. Eu mai practic şi alergarea montană şi de acolo mai aveam ceva perechi de încălţăminte cu care eram obişnuit, mi-a fost mai la îndemână să merg cu ceva cunoscut. A fost un pariu câştigat pentru că, deşi s-au degradat evident pe anumite locuri, au rezistat până la capăt.
Această prezentare necesită JavaScript.
Dan Izvoreanu: Cum ai putea caracteriza în câteva cuvinte această experienţă?
Ciprian Tiron: E o experienţă complexă şi interesantă. Traseul în sine este, cred eu, potrivit pentru oricine. Ce a fost şi pentru mine atractiv e faptul că sunt zone mai puţin umblate, la care nu ne-am gândi ca destinaţii turistice, care însă merită să fie văzute.
Dan Izvoreanu: Din punctul de vedere al siguranţei ai avut vreo problemă?
Ciprian Tiron: Nu am avut vreun moment în care să mă simt cu adevărat în pericol. Eu nu am dat de urs, probabil că am avut şi un pic de noroc. Legat de câinii de stână, am avut momente mai tensionate, dar am reuşit să le depăşesc.
Dan Izvoreanu: Cum ţi s-a părut, localnicii au început deja să se obişnuiască cu acest tip de turism?
Ciprian Tiron: Am întâlnit oameni cărora le era destul de clar de ce sunt acolo, dar am întâlnit şi persoane cărora le păream uşor extraterestru. Cred că este şi pentru comunitate o perioadă de acomodare.
Ciprian Tiron se pregăteşte de o nouă aventură: în această lună va pleca pe Via Dinarica, un drum de 1300 de kilometri care străbate zone spectaculoase şi sălbatice din Albania, Muntenegru, Bosnia, Croaţia şi Slovenia.
Dan Izvoreanu / Andrea Nagy
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
