Prima pagină » Campanii » Incluziv » Incluziv: Dragoste fără cuvinte: primul film românesc care va avea protagonişti cu deficienţe de auz [AUDIO]
Incluziv: Dragoste fără cuvinte: primul film românesc care va avea protagonişti cu deficienţe de auz [AUDIO]
Foto: facebook Săptămâna Comunității și Culturii Surzilor
Pentru prima oară în România, persoanele cu deficienţe de auz sunt în centrul unui proiect cinematografic. La Timişoara s-a filmat în aceste zile Dragoste fără cuvinte, un scurtmetraj care are doi actori surzi în rolurile principale.
Despre film ne-a povestit mai multe regizorul Octavian Iacob:
Foto: Foto: facebook Săptămâna Comunității și Culturii Surzilor
Articol editat de cristina.rusu,
1 august 2023, 13:15
Pentru prima oară în România, persoanele cu deficienţe de auz sunt în centrul unui proiect cinematografic. La Timişoara s-a filmat în aceste zile Dragoste fără cuvinte, un scurtmetraj care are doi actori surzi în rolurile principale.
Despre film ne-a povestit mai multe regizorul Octavian Iacob:
Octavian Iacob: Este un scurtmetraj pe care am fost aleşi să-l facem pentru Asociaţia Surzilor din România (ei au o săptămână întreagă cu evenimente dedicate surzilor în centrul Timişoarei). Filmul a plecat de la dorinţa de a arăta că persoanele surde sunt total normale, că sunt oameni absolut geniali, care pot să facă multe şi au nevoie de susţinere.
Andrea Nagy: Care este povestea din film?
Octavian Iacob: Este o dragoste „interzisă” între un auzitor şi un surd; o astfel de relaţie poate fi condamnată de familie, de prieteni, de societate, pentru că mulţi vor spune: „Bine, dar o fată normală sau un băiat normal nu-ţi găseai?” Totul pleacă de la ideea că atunci când iubeşti, ai face orice pentru persoana de lângă tine, inclusiv să-i înveţi limbajul, viaţa şi nevoile. A trebuit să comprimăm un pic acţiunea în cele 20 de minute ale filmului, dar cred că am reuşit să construim o poveste emoţionantă, atât pentru public cât şi pentru cei implicaţi. Inclusiv pentru mine: chiar m-au învăţat că dragostea nu are nevoie de cuvinte şi dacă avem un sentiment pe care trebuie să-l arătăm persoanei iubite, gesturile fac comunicarea mai frumoasă. Avanpremiera filmului va fi în 22 septembrie.
Andrea Nagy: Înainte de avanpremieră, să revenim la casting: cum a fost, ce ai căutat?
Octavian Iacob: Mă gândeam că va fi un casting anevoios, pentru că a trebuit să schimbăm un pic percepţia. Trebuia să alegem dintr-o plajă mult mai mică nişte persoane care să arate empatie şi să arate frumos pe sticlă, să fie talentate, să nu aibă trac de cameră, persoane care sunt deschise la nou şi care pot exprima doar prin gesturi şi mimică anumite sentimente, pe care eu uneori chiar credeam că e imposibil să le arătăm.
Andrea Nagy: Cum te-ai descurcat tu cu partea de comunicare?
Octavian Iacob: De obicei pe set e o zarvă continuă, instrucţiunile se fac prin megafon uneori. Ori mi-am dat seama în prima zi că simpla „acţiune” nu poate fi auzită şi oamenii nu reacţionează.
Andrea Nagy: Şi atunci ai făcut un flash luminos?
Octavian Iacob: Nu, pentru că fiind filmare de zi şi într-o piaţă publică, nu ar fi mers. Pur şi simplu aveam mereu interpretul lângă mine: atunci când spuneam „acţiune”, dădeam şi un semnal cu mâna, iar interpretul reacţiona şi dădea comanda mai departe. Aceste lucruri aproape că au dublat timpul de filmare, dar per total a ieşit bine. Am avut anumite scene care se petreceau într-o sală de curs, în care personajul principal trebuia să înveţe limbajul mimico-gestual; şi atunci aveam nevoie de figuraţie, tot cu oameni surzi. Le spuneam că în momentul în care avem „acţiune”, toată lumea trebuie să se ridice şi să iasă din sală, iar când se întorc, să se aşeze pe aceleaşi locuri. O direcţie care s-a dovedit un pic mai complicată de comunicat, dar… am reuşit.
Andrea Nagy: Personajele au învăţat limbajul semnelor; tu ai reuşit să înveţi ceva?
Octavian Iacob: Pentru mine a fost timpul mult prea scurt, totuşi venind cu trenul de la Bucureşti cu unul din actori, am reuşit să învăţ câte ceva; măcar cum se spune „o zi frumoasă” şi „cât e ceasul”.
Andrea Nagy: Ce zici, cum de te-au ales pe tine pentru acest proiect?
Octavian Iacob: Poate şi CV-ul meu (am terminat la New York Film Academy, sub îndrumarea lui Martin Scorsese), dar poate şi faptul că eu sunt în general un tip emotiv. Proiectul acesta l-am ales cu sufletul, pentru că mama mea este hipoacuzică. Şi copilărind alături de ea, mergând prin autobuz, am văzut că are anumite nevoi, că nu reacţionează la ce spun oamenii din jur. Colegii mei râdeau când mama venea la şcoală şi nu reacţiona la şedinţa cu părinţii. Cumva trecând prin lucrurile acestea ştiam cam ce nevoi au, poate că şi asta a contat în luarea deciziei.
Andrea Nagy: Noi, cei care nu suntem din Timişoara, unde vom putea vedea filmul?
Octavian Iacob: Bănuiesc că imediat după ce va fi lansat în Timişoara, pe site-ul Asociaţiei Surzilor din România şi pe canalul lor de Youtube. Dar ne vom lupta să fie şi pe o platformă de vizionare a filmelor, să ajungă la publicul larg.
Andrea Nagy
Foto: facebook Săptămâna Comunității și Culturii Surzilor
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
