Prima pagină » Reportaje » Incursiune în trecutul hoştezenilor la muzeul din inima Clujului [AUDIO/ FOTO]

Incursiune în trecutul hoştezenilor la muzeul din inima Clujului [AUDIO/ FOTO]

Prima oprire a fost la Muzeul hoştezenilor, găzduit de Biserica Reformată cu două turnuri. Cum trăia această comunitate, ce mâncau, cum se organizau? Ce s-a întâmplat cu hoştezenii când şi-au pierdut grădinile?

Articol editat de cristina.rusu, 23 iulie 2023, 06:00 / actualizat: 23 iulie 2023, 8:17

Ne-a povestit mai multe curatorul muzeului, avocatul József Bányai.

Zgomotul oraşului răzbate greu în turnul de est al bisericii reformate. Pare că nu vrea să deranjeze liniştea celor 3 camere, în care spaţiul de locuit al hoştezenilor a fost reconstituit cu atâta grijă de ne face să credem că a încremenit în timp.

Muzeul a fost înfiinţat în 2012, ca un ultim bastion al tradiţiilor hoştezeneşti; odinioară grădinarii Clujului, aceştia s-au risipit atât de mult astăzi încât le e greu să mai găsească o legătură cu vechea identitate.

De fapt, mai există astăzi hoştezeni? L-am întrebat pe avocatul Banyai Jozsef, curatorul muzeului, care m-a însoţit într-un tur printre obiecte, tradiţii şi pagini de istorie:

József Bányai: Hoştezenii mai există, deşi nu în forma de odinioară. Din cauza procesului de sistematizare din anii ’70-’80, respectiv a exodului din anii ’90, această comunitate a fost fărâmiţată: marea majoritate şi-au schimbat îndeletnicirea, nemaivorbind de dispariţia portului popular.

Trei bucătării?

József Bányai: La primul nivel am refăcut un fel de bucătărie, care conţine elemente din bucătăria propriu-zisă, din bucătăria de vară şi din bucătăria mare.

Andrea Nagy: Aveau 3 bucătării?

József Bányai: Da; în bucătăria propriu-zisă, în care locuiau 1-2 persoane, se pregătea hrana familiei; în bucătăria de vară se pregătea hrana pentru animale; iar bucătăria mare era folosită ca living, dar în care se gătea cu ocazia sărbătorilor. În afară de o sobă de gătit, avem un kasten (un fel de dulap cu 3 sertare, în care se păstrau aşternuturi, farfurii mai frumoase etc). Avem de asemenea nelipsita banchetă, care avea şi un loc de depozitare. Avem coşuri, cântar vechi, dar şi un butoiaş pentru apă, pe care familia îl lua la câmp.

Andrea Nagy: Ce mâncau de obicei?

József Bányai: E o impresie falsă că strămoşii noştri mâncau carne cu carne. Cel mai bine se mânca dimineaţa, după ce erau îngrijite animalele şi totul era pregătit pentru a merge la câmp; atunci mâncau slănină, poate lapte cu pâine sau cu mălai. La amiază mâncau o supă slabă de zarzavaturi, iar seara abia de mâncau câte ceva (poate un ceai şi mălai). Abia duminica aveau carne la masă într-o familie obişnuită.

Hoştezenii nu au fost iniţial o comunitate omogenă, dar i-au solidarizat greutăţile, mai cu seamă faptul că de regulă necazurile îi prindeau în afara zidurilor protectoare ale oraşului.

Cu József Bányai am urcat în a doua cameră a muzeului, amenajată ca un dormitor, în care păstrează ce a mai rămas din portul popular hoştezenesc:

József Bányai: Începuturile comunităţii le putem plasa undeva prin secolul 13, atunci când după invazia tătaro-mongolă, populaţia din Ardeal a fost decimată. Regele Béla al 4-lea al Ungariei a adus atunci “oaspeţi” din alte ţări în care exista o suprapopulare. Aceştia erau în principal meşteşugari şi agricultori. Au început să se construiască zidurile Clujului, iar cei care se ocupau de agricultură s-au aşezat în afara lor, întemeindu-şi gospodării. În perioada medievală însă au avut loc N incursiuni inamice, în timpul cărora porţile oraşului erau închise, iar cei care nu au fost primiţi în oraş, au pierit. Deja prin secolul 16, o mare parte a comunităţii acesteia extra muros era formată din maghiari veniţi din alte zone ale Ardealului, astfel a avut loc maghiarizarea acestei comunităţi; în perioada protestantismului aceştia au preluat religia reformată, pe care au păstrat-o până astăzi.

Baticul obligatoriu

József Bányai: Foarte greu am găsit veşminte populare, mai ales din cele care erau purtate de către persoanele tinere.

Andrea Nagy: Tare păcat, mi-aş fi dorit să ştiu cum ar fi trebuit să mă îmbrac pe atunci.

József Bányai: Oricum, nu aşa cum sunteţi îmbrăcată. Chiar şi în zilele toride trebuiau acoperite braţele; fustele erau mai jos de genunchi, iar baticul era obligatoriu.

Andrea Nagy: Ca şi comunitate, cât de izolaţi erau?

József Bányai: Nu era o comunitate omogenă: unii erau mai bogaţi; marea majoritate erau de o condiţie financiară medie; şi exista o pătură foarte subţire de oameni săraci (foarte subţire, pentru că a funcţionat solidaritatea în cadrul comunităţii). Cât despre colaborarea cu alţi locuitori ai Clujului, aceea era necesară, pentru că hoştezenii produceau diversele produse agricole, pe care soţiile lor le vindeau în piaţă.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anii ’50-’60, bunurile şi pământurile hoştezenilor au fost preluate de comunişti. Iniţial li s-a promis acestora o despăgubire, pe care majoritatea nu au primit-o niciodată. Au fost despărţiţi de grădinile lor şi înghesuiţi în apartamente, nevoiţi să renunţe la propria identitate pentru ca următoarea generaţie să poată supravieţui. Al treilea nivel al muzeului găzduieşte o expoziţie de fotografii care ilustrează această perioadă grea:

József Bányai: Au intrat în CAP-uri cu pământ şi unelte, cu tot ce aveau. Aceşti oameni, văzând condiţiile în care se trăieşte în CAP-uri, şi-au sfătuit copiii să nu continue îndeletnicirea de agricultor. Atunci a avut loc de fapt marea transformare a comunităţii (un proces care începuse cu ceva timp înainte, e drept, dar nu într-un ritm atât de accelerat). Au fost nevoiţi să renunţe total la agricultura tradiţională, fiind lipsiţi în acelaşi timp de mijloacele de trai. A fost motivul pentru care în acea vreme a avut loc un val de sinucideri în cadrul comunităţii. O parte a comunităţii a răzbit într-un fel sau altul, dar coloana vertebrală a fost frântă, astfel încât în anii ’90, chiar dacă o parte din proprietăţi au fost restituite, mulţi au decis să le vândă şi să plece în altă parte.

Vizitare

Muzeul hoştezenilor din Cluj este situat în turnul de est al Bisericii reformate cu două turnuri, de pe str. 21 decembrie 1989. Accesul este gratuit; intrarea se face la cerere, vizitând Parohia reformată (clădirea din stânga bisericii), în zilele lucrătoare de la 9.00 la 12.00 dimineaţa şi de la 16.00 la 18.00 după-amiaza.