Foto: wikipedia
Articol editat de cristina.rusu, 13 martie 2023, 06:00 / actualizat: 13 martie 2023, 9:54
A venit pe lume într-un sat din jud. Tutova (care aparţine astăzi de Vaslui), dar a copilărit la Craiova, unde tatăl său avea afaceri. Nu şi-a putut încheia studiile, deoarece în 1909 a fost exmatriculat din toate şcolile din ţară, după ce în teza sa de sfârşit de an a scris că apariţia creştinismului a contribuit la decăderea Imperiului Roman. A participat la întrunirile unor cenacluri literare, alături de scriitori tradiţionalişti (care, mai târziu, i-au devenit adversari). Încă din 1907 a încercat să debuteze ca poet în Sămănătorul, dar poeziile pe care le-a trimis revistei îi erau refuzate. În 1910 a publicat în volum un amplu eseu politic, dar şi prima plachetă de versuri, Motive şi simfonii.
A plecat în Franţa, dorind să-şi susţină acolo examenul de bacalaureat, de vreme ce în România nu-i era permis acest lucru. A participat la cursuri la Sorbona şi a încercat să-şi facă o nouă viaţă în capitala franceză, dar a dus-o greu din punct de vedere financiar, ceea ce l-a silit să se întoarcă în ţară. În 1914 Noua revistă română de la Bucureşti i-a publicat eseul critic În marginea poeziei simboliste, care a marcat începutul relaţiilor lui Aderca cu mişcarea simbolistă. În timpul războiului a scris un mare număr de articole pacifiste şi socialiste, în care condamna atât Antanta cât şi Puterile Centrale. Cu toate acestea, Aderca s-a aflat printre evreii încorporaţi în Armata Română, participând la campania militară din 1919 împotriva Ungariei sovietice. Conduita sa militară i-a adus decorarea cu Medalia pentru bărbăţie şi credinţă.
După încheierea războiului şi formarea României Mari, Aderca s-a întors la Craiova, unde soţia lui, Rubina Penchas, a dat naştere fiului lor, Marcel, în ianuarie 1920. Mai târziu în acel an familia s-a stabilit la Bucureşti, unde Aderca a primit un post de funcţionar în Ministerul Muncii (post pe care l-a păstrat până în 1940). Colabora cu un alt poet, Benjamin Fundoianu, pregătind prelegeri pe diverse subiecte literare pentru a completa proiectele teatrale ale acestuia din urmă. Familia scriitorului s-a destrămat însă prin 1922, iar câţiva ani mai târziu acesta s-a recăsătorit cu Sanda Movilă, o scriitoare pe care a cunoscut-o la întrunirile cenaclului Sburătorul.
În paralel şi-a continuat activitatea literară, publicând un număr mare de cărţi într-o succesiune rapidă (şi, în unele cazuri, cu un succes semnificativ). La Sburătorul era unul din participanţii privilegiaţi, acest lucru însemnând că opiniile sale erau luate în serios de corifeul grupării, Eugen Lovinescu. De altfel Lovinescu a fost şi cel care i-a dat scriitorului pseudonimul Felix, deşi acesta a continuat să semneze cu F. Aderca. Totuşi interesele lui literare erau mai diverse decât cele ale mentorului său, rupând, după cum a comentat Ovid S. Crohmălniceanu, nenumărate lănci în numele modernismului, pe care l-a promovat, împreună cu Ion Barbu, dar cam împotriva lui Lovinescu, şi sub forma muzicii şi a versurilor de jazz.
A publicat o scrisoare deschisă în care a declarat că dramaturgii nefamiliarizaţi cu piesele germane moderne nu mai pot fi consideraţi relevanţi, dar agitaţia lui a avut uneori ca efect faptul că era criticat atât de modernişti cât şi de tradiţionalişti. Cel mai mare poet al vremii sale îl considera ca fiind Tudor Arghezi şi chiar a contribuit un timp la Bilete de papagal, foaia umoristică editată de acesta. Aderca s-a remarcat de asemenea ca traducător, transpunând în limba română texte de Barbusse şi Zweig, dar şi RUR de Carel Capek, primul text SF în care se vorbeşte de roboţi. Un proiect interesant al lui Felix Aderca este volumul Mărturia unei generaţii: o carte de interviuri în care a adunat laolaltă, de la prieteni precum Tudor Arghezi şi Ion Barbu, şi până la Cezar Petrescu (pe care totuşi, anterior îl acuzase că l-a plagiat pe Guy de Maupassant). Aderca a fost printre scriitorii care au intrat în conflict (în ansamblu, pe chestiunea pornografiei şi a respingerii tradiţiilor) cu Nicolae Iorga, care l-a declarat pe scriitor drept promotor al unei literaturi bolnave. Scandalul a avut însă urmări serioase: publicarea de către scriitor a romanului Al doilea amant al doamnei Chatterley, inspirat de bestsellerul internaţional al lui D.H. Lawrence, a condus la arestarea lui, în baza unor acuzaţii de pornografie.
În 1938, când toţi angajaţii evrei au fost concediaţi din instituţiile publice, Aderca şi-a putut păstra postul pentru că fusese decorat în timpul Primului Război Mondial. S-a decis atunci să fie hărţuit până când îşi dă demisia, transferându-l în oraşe îndepărtate precum Cernăuţi sau Chişinău, departe de soţia şi fiul său. O notă interesantă e în acest punct comentariul lui Zaharia Stancu, care a denunţat persecuţia unui evreu care şi-a făcut datoria în război cu prisosinţă, în timp ce primul ministru Octavian Goga nici nu participase, pentru că era la Paris. A fost destituit în final în 1940, odată cu ascensiunea Gărzii de Fier. În 1941 a fost prins în pogromul de la Bucureşti: a fost arestat şi bătut; totuşi a fost eliberat în aceeaşi seară, în contextul în care – nota Mihail Sebastian – mulţi au fost atunci ucişi.
Aderca şi-a reluat activităţile culturale la scurt timp după răsturnarea regimului Antonescu prin Lovitura de stat de la 23 august 1944. În 1945 a fost numit director al învăţământului artistic în Ministerul Artelor, unde a lucrat până în 1948 când s-a pensionat. Dar lipsa lui de conformitate literară nu a prins bine nici în noul regim, iar prin 1950 deja comunitatea culturală a început să-l evite. Partea finală a operei lui se axează pe literatura pentru copii şi tineret, dar a redactat şi un eseu apologetic despre biografia ideologului marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea. O tumoare cerebrală a cauzat moartea lui Felix Aderca. Potrivit ultimei sale dorinţe, trupul său a fost incinerat şi cenuşa a fost aruncată în Marea Neagră de văduva şi de fiul său pe ritmurile Rapsodiei române de George Enescu.
Andrea Nagy
Foto: wikipedia
Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebook, twitter și instagram.
În 21 mai 1880 s-a născut Tudor Arghezi: Numele său real a fost Ion Nae Teodorescu, dar de timpuriu şi-a semnat textele cu T....
![Personalitatea săptămânii: Stevie Wonder [AUDIO/ VIDEO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2023/05/Stevie-Wonder.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Stevie Wonder [AUDIO/ VIDEO]")
Avea 10 ani când şi-a format prima trupă, cu care a cântat la colţ de stradă şi ocazional la petreceri. Era deja un artist cu un album lansat...
![Personalitatea săptămânii: Lucian Blaga [AUDIO]](https://i0.wp.com/www.radiocluj.ro/wp-content/uploads/2022/05/Lucian-Blaga.jpg?resize=300%2C169&ssl=1 "Personalitatea săptămânii: Lucian Blaga [AUDIO]")
Scriitor foarte prolific, a publicat piese de teatru, eseuri filosofice şi un mare număr de volume de versuri. A fost, după Eminescu, poetul cel...
Un prieten foarte bun al lui Harry Belafonte a fost actorul Sidney Poitier: amândoi păreau să fie ocoliţi de bani, aşa că obişnuiau să...