Prima pagină » Reportaje » Opera de artă ”Urechile pământului” din curtea Casei Radio, în restaurare [AUDIO]

Opera de artă ”Urechile pământului” din curtea Casei Radio, în restaurare [AUDIO]

Această prezentare necesită JavaScript.

Articol editat de cristina.rusu, 25 iulie 2022, 06:00 / actualizat: 25 iulie 2022, 10:22

Mihai Pop: E o lucrare veche de artă, concepută în relaţie cu arhitectura clădirii, instalată aici în 1969. E atât de bine integrată în ambianţă încât lumea nici nu o observă. Îi aparţine lui Mircea Spătaru, un artist român al neo-avangardei: el a făcut studiile la Cluj şi a lucrat aici, după care a plecat la Bucureşti, unde după 1989 a fost rector al Universităţii de Artă, o funcţie pe care a ocupat-o până târziu, în 2000.

Este o lucrare semnificativă pentru epoca aceea: o lucrare abstractă, făcută într-o epocă în care doar lucrările figurative se mai căutau. Am aflat că această lucrare a dat tonul a ceea ce a urmat în cariera lui: acele tabere de sculptură, cu artişti mergând în natură, producând nişte forme organice, care rezonează cu natura în care sunt lucrate şi care rămân acolo, în natură. Această lucrare a făcut posibilă o întreaga tradiţie a artei vizuale româneşti.

Lucrarea nu seamănă neapărat cu nişte urechi: ea preia ceva din teren, în rezonanţă cu clădirea. E un fel de funcţie care dă şi forma, pentru că toată structura exterioară a clădirii seamănă cu un sistem de antifonare; deci e luat ceva din funcţia aceasta a unui studio de radio şi adus în afară. Te anunţă din start că aici se întâmplă ceva cu o anumită funcţie.

În felul acesta funcţionează şi Urechile pământului. Ceea ce este remarcabil pentru vremea respectivă, că arhitecţii – care erau foarte buni – lucrau în strânsă legătură cu artiştii vizuali. Datorită acestui fapt avem mozaicuri impresionante sau construcţii precum Clădirea telefoanelor. Toate au ajuns praf şi pulbere…

Anca Bota: Cum aţi găsit acum lucrarea din curtea radioului?

Mihai Pop: Fiind aici la dumneavoastră, lucrarea aceasta a fost bine protejată. E totuşi una dificilă, pentru că e din beton, apoi are şi tot felul de concavităţi în care se adună apa, iar temperatura îi afectează armătura. Piesele au fost turnate în nişte negative, iar acum trebuie înlocuite. Ce se întâmplă e că se copiază lucrarea şi se toarnă piesele noi, din aceeaşi materie, adică din beton. Betonul e diferit astăzi, noi facem un lucru care trebuie să persiste mult timp. Dar cu un drum, sper că facem şi o restaurare simbolică, adică ea trebuie să fie repusă pe harta mentală a oraşului.

Lumea trebuie să ştie că are un monument formidabil aici la dumneavoastră în curte semnificativ atât pentru studenţii de la arte cât şi pentru oamenii care vin aici. Cred că va da şi tonul: sunt atâtea lucrări care trebuiesc restaurate, reasumate! Dar prima dată să facem ordine în propria ogradă. Astăzi suntem foarte globali, vrem să fim foarte în ton cu vestul; uităm că avem acasă nişte lucruri fantastice, făcute de oameni inteligenţi şi talentaţi, chiar în acest oraş.