Ascultă Radio România Cluj Live

Personalitatea zilei: Nichita Stănescu

 

Nichita Stanescu
Foto: Nichita Stanescu

Articol editat de cristina.rusu, 31 martie 2022, 06:00 / actualizat: 31 martie 2022, 8:09

S-au ţesut mituri şi s-au dat bătălii critice în jurul persoanei sale. El a dat tiparului, într-un interval relativ scurt, o operă care a marcat traiectoria literaturii române postbelice. În 31 martie 1933 s-a născut Nichita Stănescu.

 

Tatăl său, Nicolae Stănescu, era comerciant, iar mama, Tatiana (născută Cereaciukin), provenea dintr-o familie nobilă rusească refugiată în România în 1917. A debutat în revista Tribuna în 1957, cu poezii despre răscoala din 1907. A făcut câteva concesii regimului comunist, lucru observabil în special în interviurile apărute în revistele de cultură. A reuşit totuşi să-şi impună temele şi stilul, evitând poezia angajată.

 

A studiat literele la Universitatea din Bucureşti. Se povesteşte că într-un rând, când Nichita Stănescu îşi distra colegii de facultate cu avioane de hârtie pe care erau scrise versuri, un astfel de obiect zburător a fost interceptat de profesorul său, lingvistul Iorgu Iordan. Tânărul poet a scăpat uşor: savantul, cunoscut pentru iubirea faţă de disciplină, a criticat stilistica versurilor sale, dar nu acţiunea în sine. Nichita Stănescu a fost ales membru post mortem al Academiei Române la 3 iulie 1990.

 

Viaţa personală

 

În 1952 s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. În 1982 s-a căsătorit cu Todorița Tărâță. Nichita Stănescu a fost dependent de alcool în ultimii ani de viaţă. Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a şi fost internat la Spitalul Fundeni. Doi ani mai târziu, s-a stins din viaţă în noaptea de 12 spre 13 decembrie.

 

„Umbra ta, lovindu-se de ziduri,

iar se sparge-n cioburi colorate.

Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă

adunând pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,

peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,

verzi, albastre, galbene şi roşii,

încoifate-n creştet cu o sprijă.

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,

arlechini din sticle colorate

vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe

soarele, mereu la jumătate.”

(Nichita Stănescu, Vitraliu)

 

Andrea Nagy

Radio Cluj poate fi ascultat şi online, AICI sau pe telefon: 031 504 0456, apel cu tarif normal.
Ne găsești și pe facebooktwitter și instagram.

Etichete: