Prima pagină » Știri » Social » Cât de necesară e pentru România o armată de tineri voluntari? [AUDIO]

Cât de necesară e pentru România o armată de tineri voluntari? [AUDIO]

Ioan Manci: Conform Constituţiei, preşedintele trebuie să supună aprobării Parlamentului strategia de apărare naţională a României. În 2015, 6 generali am fost invitaţi la o întâlnire cu preşedintele. Toţi am prezentat problemele cu care ne confruntăm, iar toate se legau de resursele financiare. Impactul a fost unul major: de prin 2016, Armata Română s-a schimbat din punctul de vedere al achiziţiei de tehnică performantă, de echipamente necesare pentru actuala fizionomie a acţiunilor militare.

Articol editat de Bianca Câmpeanu, 5 martie 2022, 00:00 / actualizat: 8 martie 2022, 12:00

Dan Horea: Domnule general, în felul acesta armata riscă să ajungă precum cea spartană: excepţional pregătită, dar mult prea mică.

Ioan Manci: Aşa este. Avem tehnică performantă, dar trebuie să fie şi resursă umană. Istoria ne-a demonstrat că niciun stat, oricât de puternic ar fi el, nu-şi permite să ţină în vremuri de pace o armată echivalentă cu cea de război. Armata cheltuie, securitatea costă. Eu m-aş mulţumi şi cu 75 de mii de militari combatanţi, dar cu efectivele complete. În 2017, când am trecut eu în rezervă, erau foarte multe funcţii neîncadrate, la baza carierei. Putem mări efectivele la nevoie prin încadrarea acestor funcţii şi printr-un ritm mai alert de şcolarizare în instituţiile de profil. Dar ceea ce m-a preocupat pe mine din 2007, încă de când România a renunţat la serviciul militar obligatoriu: e nevoie de această rezervă voluntară, pe care o au toate statele pe care le admirăm din punct de vedere militar.

Dan Horea: Înainte de ’90 aveam gărzile patriotice. Ar fi o utilitate în refacerea lor?

Ioan Manci: Nu cred. Gărzile patriotice au avut rolul lor, generat de ceea ce s-a întâmplat în 1968, prin atitudinea României faţă de acţiunea agresivă a Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia. Era un efort extraordinar: peste 850 de mii de oameni erau angrenaţi în diferite forme, din care forţe active erau 250 de mii de oameni. Dar mulţi erau mai degrabă pregătiţi pentru muncă, nu pentru luptă.

Dan Horea: Dar atunci cum s-ar aplica rezerva voluntară pe care o propuneţi dumneavoastră?

Ioan Manci: Rezerva voluntară e o necesitate. Am lansat în acest sens un proiect în 2016 pentru tineri, pentru care un program de pregătire într-o unitate militară nu poate să fie decât benefic. Proiectul presupune ca tinerii să participe, în perioada liceului, la tabere organizate de MAPN, prin care ei să-şi formeze primele abilităţi. Această etapă ar fi urmată de pregătirea în mediul universitar: ar trebui să se înscrie la centrele militare zonale, pentru a opta pentru poziţia de rezervist voluntar. În această calitate, ar începe cu o pregătire de bază de o lună sau două; după care, în fiecare an, ar trebui să participe periodic la anumite activităţi. Activităţile ar fi plătite cu 30% din cuantumul soldei de grad şi funcţie a celor activi. Iar în perioada în care ar participa la o activitate majoră (un exerciţiu naţional sau multinaţional), acolo ar fi plătiţi cu soldă integrală, dar ar fi încazarmaţi 2-3 săptămâni. Astfel am avea o rezervă pe care putem conta.